Bioscience

Pubertatea precoce – tribut al stilului de viata modern

Sa aruncam o privire in trecut, in anii 80. Fetele din acea perioada aveau prima menstra la 12-14 ani, varsta la care din punct de vedere biologic fenomenul este normal. Sa ne intoarcem in prezent. Fetele si baietii isi incep pubertatea la varsta de 7-8 ani. 7(SAPTE) ani – este o realitate de necontestat. Ce s-a schimbat?

Ce se intampla cu organsimul copiilor nostri si in special al fetitelor care sunt aruncate in vartejul pubertatii la o varsta la care nu sunt pregatiti sa gestioneze schimbarile emotionale si fiziologice care apar odata cu pubertatea? Intr-un cuvant : excesul hormonal este responsabil de aceste modificari precoce. Hormonii (estrogenii) produsi excesiv la copiii care sufera de obezitate precum si hormonii de crestere cu care sunt hranite animalele a caror carne o consumam. Substantele obesogene, pesticidele si alimentele modificate genetic pe care le consumam, atat noi ca adulti cat si copiii nostri, predispun la obezitate care pe langa riscul de a dezvolta diverse afectiuni, de la cele cardio-vasculare la deficitul de atentie, induce si declansarea pubertatii mult mai repede decat ar trebui sa se instaleze daca organsimul nu ar fi expus la factorii mentionati anterior. Obezitatea determina organsimul fetelor sa sintetizeze estrogen care va declansa modificarile specifice pubertatii.

Sa ne imaginam urmatorul lucru : se naste o fetita. Se va alimenta cu lapte standardizat (formule acceptate) care insa nu este organic avand probabil derivate din soia genetic modificate. Va trece la alimentatia diversificata si va incepe sa consume fructe crescute cu pesticide, carne provenita de la animale crescute cu nutreturi cu continut de hormoni de crestere, va dormi in pijamale din fibre care au suferit diferite tratamente, se va juca pe un covor care a suferit tratamente chimice.

Pentru a creste va primi carne de pui hranit cu hormoni de crestere si tratat cu antibiotice. Expunerea acestei fetite este pretutindeni de la nastere pe parcursul intregii vieti. Parintii acestui copil il vor hrani cu ceea ce cred a fi sanatos si cu toate acestea constata ca fetita ia in greutate mai mult decat este normal. Trist pentru ca nu reusim sa tinem departe de copiii nostri pesticidele, alimentele modificate genetic, chimicalele care se regasesc in mai toate produsele pe care le utilizam.

Pentru ca este supraponderala organismul acestei fetite va produce estrogeni in cantitati mai mari decat cele normale si in consecinta modificarile specifice pubertatii apar mult inainte ca organismul sa fie pregatit (parul pubian, cresterea sanilor, aparitia menstruatiei). Toate acestea la varsta de 7-8 ani.

Aparitia precoce a acestor modificari are repercursiuni asupra copilului plecand de la pierderea increderii de sine la inceperea precoce a vietii sexuale si la cresterea riscului de a dezvolta cancer de san pe parcursul vietii ca urmare a expunerii prelungite la actiunea estrogenilor.

Conform specialistilor una  din sapte fetite prezinta aparitia caracterelor sexuale secundare inainte de varsta de 8 ani.
Responsabilitatea de a ne proteja copiii ne revine noua, adultilor inca din perioada de viata intrauterine, fiind atenti la ce consumam asa incat sa prevenim trecerea substantelor obezogene la produsul de conceptie. Ar trebui sa incercam sa ne hranim organic evitand sa consumam alimente modificate genetic, carne provenita de la animale si pasari care primesc nutreturi imbogatite cu hormoni de crestere. Ar trebui sa limitam utilizarea de  produse pentru igiena, lotiuni, cosmetice produse sintetic si sa incercam sa folosim produse cat mai naturale. Pare dificil sa realizezi aceste lucruri si cu siguranta ca este mai costisitor. Este insa vorba despre copiii nostri iar EI sunt VIITORUL.

Putem intrerupe acest cerc vicios insa acest lucru incepe cu NOI.

 

Informatii nutritionale pe care orice pacient de cancer ar trebui sa le cunoasca

Fundamentele dietei alcaline

Exista o serie de lucruri pe care fiecare pacient ar trebui sa le auda de la medicii oncologi in momentul in care sunt diagnosticati. Pacientilor ar trebui sa li se comunice ca anumite schimbari ale obiceiurilor alimentare ar putea sa creasca dramatic sansele de supravietuire si durata de viata, indifferent de tratamentul pe  care il urmeaza.

Pacientii cu cancer ar trebui informati ca nutritia este primul si cel mai bun mecanism de aparare atunci cand pornesc un tratament pentru aceasta afectiune. Pacientii ar trebui informati cum sa inceapa sa aiba o dieta alcalina bazata in primul rand pe vegetale si mici cantitati de fructe, cereale si proteine. Aceasta dieta este asemanatoare dietei ketogenice mult discutata in articolele oncologice, dar cu reducerea drastica a consumului de proteine precum si a cerealelor, grasimilor procesate si a zaharului.Scopul acestei diete este de a ajuta  controlul proceselor inflamatorii care au loc in organism.

De cele mai multe ori medicii oncologi nu comunica  pacientilor ce regim alimentar ar trebui sa urmeze pentru ca organismul sa lupte efficient impotriva bolii.

Stilul nostru de viata si obiceiurile noastre alimentare sunt departe de a intruni conditiile unei diete alcaline anticancer. Alimentele semipreparate, gustarile obtinute industrial, mancarea de fast food domina alimentatia zilnica a multora dintre noi. Nu este nici o surpriza ca acest tip de alimentatie nu este optima pentru ca organismul sa se apere de imbolnaviri sau sa lupte efficient in caz de boala.

Ce ar trebui sa faca un pacient nou diagnosticat cu cancer pentru ca impreuna cu tratamentul administrat sa isi creasca sansele de vindecare?

Enumerate mai jos sunt cele mai importante 6 schimbari din dieta pe care fiecare pacient cu cancer ar trebui sa le faca. Recomandarea principala este reintoarcerea la o dieta care sa contina alimente proaspete preparate cat mai simplu.

1.Urmati o dieta alcalina pentru a reduce fenomenele inflamatorii si a creste pH-ul intracelular 

Cei mai multi oameni consuma alimente care favorizeaza procesele inflamatorii si cresc pH-ul intracelular (creaza un mediu intracelular acid) avand ca rezultata acidoza latenta – cunoscuta ca fiind un mediu perfect pentru multiplicarea celulelor neoplazice (canceroase). O dieta alcalina atent intocmita va imbunatati pH-ul intracelular in timp, fiind cel mai bun mecansim de aparare impotriva proceselor inflamatorii din organism. Aceasta dieta este compusa in primul rand din vegetale cu frunze verzi, ierburi si condimente, radacinoase, ceapa, usturoi, chivas, praz, conopida, broccoli, varza, fasole, linte, mazare, nuci si seminte, combinate cu o cantitate zilnica limitata (200- 400 g) de cereale fara gluten cum ar fi orezul. Consumul de cateva ori pe saptamana de peste proaspat, carne de pasare organica, carne de la animale hranite exclusiv cu iarba este parte a unei diete sanatoase cu orientare alcalina. Consumul a doua – trei fructe zilnic va ajuta la mentinerea echilibrului si asigurarea necesarului de vitamine si minerale. Cautati sa consumati alimente cat mai putin procesate.

2.Eliminati zaharul

Celulele neoplazice utilizeaza mai multa glucoza pe unitatea de timp decat alte celule. Prin metabolizarea glucozei se produc acizi care favorizeaza dezvoltarea cancerului. O dieta cu continut ridicat de zaharuri declanseaza eliberarea de insulina avand ca rezultat descresterea capacitatii de aparare o organismului (inhibarea sitemului imunitar) si aparitia rezistentei la insulina. Rezistenta la insulina este direct legata de proliferarea celulelor canceroase. Zaharurile procesate reduc cantitatea de Magneziu din organism avand ca rezultat stimularea inmultirii celulelor canceroase. Alimentele cu continut ridicat de fructoza stimuleaza, de asemenea, multiplicarea celulelor tumorale. Recomandarea este de a elimina din alimentatie zaharurile sub orice forma. Fructele trebuie consumate, asa cum am mentionat anterior, cu moderatie datorita continutului lor de fructoza.

3.Eliminati glutenul

Cerealele care contin gluten favorizeaza procesele inflamatorii iar acestea din urma stimuleaza progresia cancerului. Acest lucru inseamna ca trebuie sa evitati cerealele/produsele cu continut ridicat de gluten cum ar fi faina, alacul,secara,pastele,painea,biscuitii si alte produse care sunt obtinute din faina prin proces de coacere. Este recomandat sa consumati cereale fara gluten cum ar fi orez, hrisca, quinoa, mei.  Atentie la asa zisele produse fara gluten pentru ca cele mai multe dintre ele contin adaos de zaharuri sau uleiuri procesate si care nu se incadreaza in recomandarile dietei alcaline.

4. Eliminati lactatele

S-a demonstrat ca laptele de vaca este unul dintre alimentele care favorizeaza dezvoltarea cancerului. Iaurturile cu continut proteic ridicat sau cu adaos de lapte praf sunt mai daunatoare chiar decat consumul de lapte, iaurt degresat sau branzeturi. Pacientii diagnosticati cu cancer ar trebui sa scoata din alimentatie toate produsele lactate intrucat acestea intretin fenomenele inflamatorii si favorizeaza dezvoltarea cancerului.

5.Folositi doar ulei de masline, cocos si avocado

Utilizati doar ulei de masline natural obtinut prin procedee de presare la rece precum si ulei de cocos si avocado pe cat posibil organic. Aceste tipuri de ulei au proprietati naturale antiinflamatorii, efecte moderate antibacteriene/antifungice fiind utile in caz de cancer cand sistemul imunitar al organismului este deprimat. Nu utilizati ulei de floarea soarelui, porumb, soia a carui sursa o constituie plante modificate genetic. Uleiurile inalt procesate incluzand sortimentele inalt hidrogenate si margarina trebuie eliminate pentru ca interfera cu functionarea celulara normala si favorizeaza dezvoltarea cancerului. Aceste tipuri de uleiuri inhiba raspunsul celulelor la mesagerii intracelulari avand ca rezultat, printer altele, inmultirea necontrolata a celulelor.

6.Schimbati bauturile pe care le consumati 

Eliminati consumul de alcool. Nu consumati sucuri de fructe imbuteliate,inghetate pentru a au continut ridicat de zaharuri si cele mai multe dintre ele stimuleaza sinteza de substante cu caracter acid la nivelul tesuturilor. Consumati fructe proaspete si sucuri obtinute natural recomandabil preparate acasa. Incercati sa consumati sucuri obtinute in primul rand din legume si vegetale in detrimentul celor obtinute din fructe. Reduceti consumul de cafea la o ceasca pe zi si cresteti consumul de apa plata, ceai verde (in nici un caz ceai negru), infuzie de salvie, ghimbir, menta. Consumati sucul obtinut prin stoarcerea unei lamai diluat in apa de cateva ori pe zi. Consumati suc obtinut din morcovi si din sfecla de zahar.

Mai multe informatii pot fi gasite la adresa:

www.thecanceralternative.org

Seleniul – element esential pentru organism?

Seleniul a fost cunoscut, inca de la descoperirea sa de catre Berzelius in 1817, ca fiind un element toxic. Cercetarile ulterioare au demonstrat ca acesta este de fapt, un nutrient esential pentru organismul uman, cu rol fiziologic important in prevenirea si chiar vindecarea unor afectiuni. Din punct de vedere biochimic, seleniul este un component al glutation-peroxidazei, enzima care alaturi de alte enzime cum sunt superoxid – dismutaza (SOD), catalaza si de vitamina E , protejeaza componentele celulare de efectele negative produse de acumularea de peroxizi in tesuturi.

Seleniul este un important antioxidant biologic, actiune la care participa in diferite moduri – este constituient al glutation-SH-peroxidazei, seleno-enzima care catalizeaza reducerea peroxizilor lipidici si a peroxidului de hidrogen prevenind efectele nocive ale peroxidarii lipidelor cu continut ridicat de acizi grasi nesaturati si protejeaza eritroctele de fenomenul de hemoliza.

In plus seleniul protejeaza celulele si membranele celulare de procesele oxidative facilitand reactia dintre oxigen si hidrogen si transferul ionilor la nivelul membranar.In concentratii mici are actiune antinecrotica.

Alaturi de vitamina E si de tioaminoacizi, seleniul reprezinta un factor hepatoprotector cunoscut sub denumirea de factorul- 3 hepatoprotector.Seleniul are si actiune detoxifianta reducand actiunea nociva a unor ioni metalici toxicogeni: Hg2+,Cd2+,Pb2+,Cu2+,As3+.

Seleniul indeplineste o serie de roluri esentiale in organism:

-          ca parte a selenoproteinelor active functional protejeaza celulele impotriva distructiilor provocate de radicalii liberi, de hidroperoxizi si lipoperoxizi.

-          Este implicat in sinteza si controlul prostaglandinelor, prostaciclinelor, leucotrienelor si tromboxanilor cu rol in procesele inflamatorii din organism.Sinteza hormonilor si functia organelor de reproducere depind de un status suficient al seleniului in organism.

-          Are un rol important in functionarea creierului. S-a demonstrat ca seleniul poate influenta functia cognitiva si starea emotionala. Modificari ale concentratiei seleniului au implicatii in boala Alzheimer sau in boala Parkinson.

-          Reduce anomaliile genetice generate de stress-ul oxidativ excesiv.

 

Deficitul de aport alimentar de seleniu este asociat cu aparitia unor manifestari patologice specifice : anemie hemolitica, cardiopatii, maladia Kashin-Beck caracterizata prin rigiditate musculara, dureri articulare, osteoartrita,malnutritie proteico-calorica. Pe de alta parte aportul exagerat are efecte carcinogenetice (cancerigen).

Alimentatia echilibrata asigura necesarul zilnic de seleniu.Alimentele bogate in seleniu sunt :carnea, viscerele (ficat,rinichi), pestele (in special cel marin), laptele si derivatele de lapte, ouale, cerealele, unele legume si fructe. Concentratia de seleniu in alimente este dependenta de concentratia acestuia in sol.

Aportul inadecvat de alimente, respectiv absorbtia incompleta a principiilor nutritive conduce progresiv la stari de dezechilibru concretizate prin simptome de carenta. Explorarea statusului nutritional al organismului este necesara pentru a corecta prompt fenomenele de carenta sau de aport excesiv de principii nutritive.

Utilizarea suplimentilor alimentari autorizati se justifica in cazul unei carente demonstrate; dozele recomandate trebuie sa fie corelate cu necesitatile fiziologice. Uneori doza de seleniu adusa prin alimentatie nu este suficienta pentru nevoile nutritionale ale organismului. Numerosi medici recomanda marirea dozei zilnice de seleniu din dieta si folosirea de suplimenti mai ales ca mijloc de a reduce riscul de cancer. Acest lucru presupune o grija sporita pentru a gasi forma potrivita de seleniu din suplimenti, o supraveghere atenta a calitatii produselor de pe piata, siguranta lor si modul in care sunt consumate.

 

 

Medicina anti-aging

Medicina depune eforturi uriase umane si financiare , intr-o cursa contra cronometru: imbatranirea.

De ce imbatranim si cum putem sa amanam sau sa inversam mecanismele implicate in procesul de imbatranire a organismului. Ce putem face pentru ca procesele implicate in fenomenul de imbatranire sa duca la o batranete care sa afecteze cat mai putin calitatea vietii.

Gemoterapia ne poate oferi o serie de solutii interesante in aceasta directie, unele intens studiate, altele in curs de studiu, cu potential urias in practica clinica.

Cine detine cheia procesului de imbatranire? Se pare ca este vorba despre subtilul echilibru dintre activitatea optima a telomerazei – enzima care blocheaza scurtarea telomerilor, protectori cromozomiali care incetinesc fenomenele de imbatranire celulara – si intensitatea proceselor de degradare a ADN-ului cromozomial, respectiv a stressului oxidativ celular cu consecinte lezionale asupra materialului genetic.

Telomeraza este numitorul comun al meristemelor vegetale si al celulelor stem umane. Descoperirea telomerazei a fost premiata cu Premiul Nobel pentru Medicina in 2009.

Pot interveni meristemele vegetale in modularea activitatii telomerazei umane? Subiectul este controversat, unele studii descriind influenta meristemelor vegetale in stimularea celulelor stem umane si aici mentionam testele in vivo realizate de Mibelle Biochemistry pe meristemele de Malus Silvestris (mar paduret) si influenta lor in stimularea celulelor stem umane si incetinirea procesului de imbatranire generat de stressori fizici intensi. Alte pareri sustin ca semnalele celulare ale meristemelor vegetale nu sunt aceleasi cu ale celulelor stem umane.Intre entuziasmul esxcesiv si scepticismul total se afla Robert Sablowski de la Cell and Developmental Biology, John Inees Centre, care aminteste de similaritatile dintre meristeme si celulele stem umane si subliniaza  ca fenomenul este departe de a fi inteles pe deplin.

Daca modularea activitatii telomerazei umane de catre meristemele vegetale este in plina cercetare si dezbatere, mecanismele protective si antioxidante ale acestora au fost intens cercetate si probate.

Meristemele de  mar paduret detin rolul princeps in seria meristemelor cu activitate anti-aging prin continutul ridicat de polifenoli, stimulatori ai activitatii catalazei, enzima cheie a sistemului de aparare anti-stress dar si prin numerosi alti compusi cu activitate anti-oxidanta: acizii malic si galic, catechina, quercetina,epicatechina,procianidine,acid clorogenic.S-a demonstrat ca acidul clorogenic inhiba formarea 8 dehidroxi-deoxigenaza la nivelul ADN-ului in cazul tratamentelor cu produse cu potential oxidativ semnificativ.Epicatechina si catechina impiedica procesele de oxidare a LDL.Quercetina diminueaza oxidara lipidelor si stimuleaza activitatea enzimelor din familia glutation, enzime implicate in procesele de aparare antistres si procesle imunitare.

Marul paduret face parte din asa numita categorie de “super – foods” avand cea mai mare capacitate de a absorbi radicalii liberi.

Tineretea fara batranete este un concept care a starnit umanitatea inca din zorii ei si pe care natura il sprijina printr-o solutie ingenioasa si extrem de complexa : meristemele vegetale.

Generozitatea naturii ne obliga sa oferim reciprocitate si sa contribuim activ la mentinerea echilibrului si armoniei cu tot ceea ce ne inconjoara.

 

Dr.Daniela Negrea

Ce sa mancam pentru a ne proteja articulatiile

Ceea ce mancam ne poate ajuta sa ne pastam sanatatea articulatiilor si sa conservam robustetea sistemului osos.

Consumul de alimente cu potential antiinflamator contribuie la metinerea sanatatii articulare afirma oamenii de stiinta si dieteticienii.

Este de dorit sa incercam sa consumam alimente cat mai naturale, cat mai putin procesate, sa evitam consumul de grasimi nesanatoase si de carne prajita sau preparata excesiv la gratar aceste din urma alimente avand activitate proinflamatorie.

Desigur nu exista un singur aliment care sa asigure sanatatea aparatului locomotor acesta fiin unul dintre motivele pentru care dieta trebuie sa fie echilibrata, parte a unui stil de viata sanatos din care nu trebuie sa lipseasca miscarea si exercitiile fizice. Iata 7 alimente pe care ar trebui sa le consumam in mod obisnuit pentru a ne pastra sanatatea articulara.

1. Cirese

Ciresele isi daoreaza culoarea unor compusi chimici denumiti antocianine. Exista studii care arata ca aportul de cirese proaspete pot reduce sau preveni fenomenele inflamatorii.

Alte alimente pe care trebuie sa le incerci ceea ce conteaza este culoarea. Orice alt fruct intens colorat (rodie, afine,mure) au efecte asemanatoare.

2. Ardei rosii

Ardeii rosii sunt bogati in vitamina C care contribuie la sinteza colagenului, substanta ce intra in compozitia cartilajelor articulare, tendoanelor, ligamentelor structuri care mentin elementele articulare si asigura mobilitatea.

Alte alimente care trebuie consumate: Citrice ( grapefruit,portocale), rosii, ananas

3. Somon conservat

Somonul conservat este un aliment important pentru mentinerea sanatatii osoase si articulare fiind bogat in vitamina D, calciu, omega 3 cu efecte antiinflamatorii cunoscute.

Alte alimente de introdus in dieta:  iaurt partial sau total degresat sau si mai bine lapte care este bogat in calciu si vitamina D. Consumati si alte tipuri de peste sau ulei de peste cum ar fi cel de pastrav sau sardine care este bogat in omega 3.

4. Fulgi de ovaz

Cerealele integrale cum ar fi fulgii de ovaz reduc intensitatea proceselor inflamatorii spre deosebire de cerealele procesate, cum ar fi faina alba, care au efecte proinflamatorii.

Alte alimente recomandate: Quinoa, orez brun, orz.

5. Turmeric

Turmeric este un condiment de baza in bucataria indiana. Este bogat in curcumin, compus chimic natural care are un mod de actiune asemanator ibuprofenului, fara a avea efectele secundare ale acestuia. S-a aratat ca turmeric-ul reduce durerile si redoarea articulara.

Alte alimente de consumat: scortisoara si ghimbirul au de aemenea proprietati antiinflamatorii.

6. Nuci

Nucile sunt bogate in substante cu efect antiinflamator incluzand si acizii grasi de tip omega 3. Trebui sa stii insa ca nucile sunt si foarte bogate in calorii asa incat este recomandat sa consume doar o mana de nuci pe zi.

Consuma si : ulei de rapita si seminte de in care de asemenea au continut ridicat de omega 3.

7. Varza Kale

Varza Kale si alte plante cu frunze de culoare verde inchis sunt bogate in nutrienti care contribuie la mentinerea sanatatii articulare incluzand antioxidanti de tip beta carotene si vitamina C. De aemenea unele dintre aceste vegetale sunt si o sursa importanta de calciu care contribuie la mentinerea structurii osoase.

Incearca si : broccoli, bok choy (varza chinezeasca) precum si alte tipuri de varza.

Daca prin alimentatie nu poti sa iti asiguri aportul tuturor acestor nutrienti poti apela si la suplimenti alimentari care contin extracte concentrate de omega 3, antocianine, curcumin, etc.

 

Functionalitatea articulara imbunatatita prin administrare de Lemon Verbena si omega 3 -PLX

Un studiu randomizat, dublu orb, placebo controlat a evaluat efectele administrarii extractului de lemon verbena si omega 3 asupra durerilor si mobilitatii articulare.

Artrita este o afectiune caracterizata prin inflamatia articulatiilor existand 2 tipuri distincte de afectiuni. Osteoartrita este asociata cu degenerarea structurilor articulare datorate inaintarii in varsta in timp ce artrita reumatoida este cauzata de un process autoimun care prduce inflamatia articulatiilor. Distructia cartilajului articular, diminuarea sintezei lichidului sinovial, disfunctiile in functionarea mitocondriilor precum si alte manifestari articulare se datoreaza actiunii unor molecule nitrogen si oxygen reactive.

Lemon verbena (Aloysia citriodora syn. A. triphylla and Lippia citriodora), contine un compus fenilpropanoid cu actiune antiinflamatorie si antioxidanta ridicata compus cunoscut sub denumirea de verbacosid. Acizii grasi polinesaturati cu lant lung de tip omega 3 (acidul eicosapentaenoic EPA si acidul docohexaenoic DHA) care se gasesc in uleiul de peste din ape reci au actiune imunomodulatoare. Studiul dublu orb, randomizat, placebo controlat a evaluat efectele administrarii unui mix format din extract de lemon verbena si acizi grasi omega 3 asupra disfunctiilor si durerilor articulare.

Pacientii care au participat la studiu au fost diagnosticati de catre medici specialisti cu disconfort articular si dureri la nivelul articulatiilor genunchiului, umarului, mainii, cotului cu o durata de peste 3 luni. Nu au fost admisi in studiu pacienti aflati sub tratament cu antiinflamatorii. Au fost exclusi si pacientii cu alergii cunoscute. Pacientii au fost randomizati (impartiti) aleatoriu in 2 grupe durata studiului fiind de 9 saptamani. Pacientii dintr-un grup au primit 370 mg omega 3 (raport EPA/DHA 10:8) si 230 mg extract lemon verbena standardizat la 14% verbascosid in timp ce pacientii din celalalt grup au primit placebo. Toti pacientii au luat cate 2 capsule inainte de mese de 3 ori pe zi timp de 5 saptamani. De la inceputul saptamanii 6 pacientii au primit cate 3 capsule pe zi inainte de mese pana la finalul saptamanii 9. Doza zilnica de verbascosid a fost de 193 mg in primele 5 saptamani si de 97 mg pe zi in saptaminile 6-9. Parametrii urmariti au fost durerea, redoarea articulara si functionalitatea articulara. Instrumentele utilizate pentru determinari au fost scala Western Ontario McMaster (WOMAC) si chestionarul  Lequesne. Scala WOMAC este destinata masurarii durerii/redorii articulare (limitarea mobilitatii) si a disfunctiei articulare in timp ce chestionarul Lequesne’s investigeaza durerea, disconfortul, distanta maxima pe care pacientul o poate parcurge precum si desfasurarea activitatilor zilnice, curente. Chestionarele au fost completate de catre pacienti la intrarea in studiu precum si pe perioada studiului cel putin o data pe saptamana. Reducerea severitatii parametrilor urmariti este indicata de scorurile mici obtinute in ambele chestionare.

Scorul pe scala  WOMAC in grupul care a primit suplimentul cu lemon verbena si omega 3 s-a redus rapid iar scorurile privind durerea, redoarea articulara si functionalitatea articulara au fost semnificativ mai bune in grupul care a primit suplimentul dupa primele 3 saptamani de tratament  (P≤0.01) respectiv dupa 4 saptamani (P≤0.05). De asemenea scorul total WOMAC in grupul care a primit suplimentul a fost cu 53% mai mic la finalul studiului decat in grupul placebo. Scorul Lequesne in grupul care a primit suplimentul a fost semnificativ diferit fata de al grupului placebo in saptamana 4 (P≤0.05) ramanad semnificativ mai redus si in saptamanile 5-9 (P≤0.01). La finalul studiului scorul s-a redus cu 78% comparativ cu scorul de la inceputul studiului. In grupul placebo nu au existat diferente semnificative intre scorul initial si cel de la finalul studiului.

Combinatia de lemon verbena si acizi garsi omega 3 au imbunatatit semnificativ simptomele artritei fiind recomandabil ca alternativa de tratament la pacientii care sufera de artrita si alte afectiuni inflamatorii.

Studiul in extenso poate fi consultat la adresa de mai jos

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3221510

Mai puternic, mai sanatos, mai rapid doar cu PLX!

Suplimentul minune pentru sportivi – cu PLX te refaci de doua ori mai repede!

Nimic nu mai pare greu cu PLX!

Stim cu totii ca exercitiile fizice sunt benefice pentru sanatate. Dar ati vazut cum arata un om dupa ce a terminat de exemplu, un maraton? Indiferent cat de antrenat ar fi organismul lui, pentru o perioada de timp –mai scurt sau mai lunga – arata si se simte ca un om batran. Il dor muschii – poate avea chiar crampe musculare puternice­– sta cocosat din cauza durerilor de stomac si, per total, se simte lipsit de putere. Ni se pare normal dupa un astfel de efort intens. Dar, atunci, ne intrebam cat de mult bine i-a facut acest exercitiu?Iar ceea ce inseamna un maraton pentru un om antrenat, pentru un altul se poate masura in cateva sute de metri de alergare, cateva minute de fitness la sala sau intr-o munca fizica in aer liber timp de cateva ore sau chiar intr-o zi extenuanta de mers prin oras.

In urma cu cativa ani, cercetarile au aratat ca, de fapt, pe parcursul unei probe sportive un atlet genereaza radicali liberi care produc distructii semnificative AND-ului. E vorba de fapt de un paradox: de ce o activitate aparent sanatoasa conduce la efecte nedorite prin distructii ale anumitor molecule si leziuni ale tesuturilor?Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca nu exercitiile fizice in sine sunt benefice pentru organism, ci perioada de recuperare de dupa efort este cea care are efecte pozitive asupra sanatatii. Putem rezuma asta in sintagma “ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici”.

 

Ce se intampla de fapt?In timpul exercitiului fizic se realizeaza o crestere a consumului de oxigen care conduce la modificarea raportului intracelular antioxidanti/oxidanti. Acest lucru reprezinta un pericol major pentru celule care sufera alterari morfo-functionale.

(Practic, in timpul acestui efort, fluxul sanguin este deviat de la organele care nu sunt implicate direct, cum ar fi, de exemplu, tubul digestiv si anexele fiind canalizat preferential spre structurile anatomice implicate activ. In zonele in care fluxul sanguin a fost deviat apare o acuta lipsa a oxigenului numita hipoxie. Cand antrenamentul sportivului ia sfarsit, sangele navaleste inapoi in organele pana atunci private de flux sanguin. Acest proces – numit si reperfuzie ischemica – a fost considerat ca avand legatura cu eliberarea unei concentratii ridicate de radicali liberi. Si mai exista o latura a acestui fenomen: muschii implicati in asa- numitele exercitii de epuizare cum sunt de exemplu, sprinturile sau saritul corzii, pot suferi perioade de privare a oxigenului, iar atunci cand exercitiul ia sfarsit sangele navaleste inapoi in muschiul privat de flux sanguin pana atunci, iar concentratia radicalilor liberi explodeaza in acel muschi.)

Dar, asa cum aratam mai sus, cercetarile au demonstrat ca in perioada de recuperare, beneficiile, obtinute prin sinteza de substante cu rol protector, depasesc distructiile si, in acest mod, in final, organismul va fi mai puternic si mai rezistent la actiunea agresiunilor din mediul inconjurator.

Totusi, acest proces este unul de durata. Studii realizate de catre cercetatorii Universitatii de Stat din Oregon SUA au monitorizat nivelul distructiilor ADN-uluila atleti. La sase ziledupa desfasurareaprobelor sportive nivelul ADN alterat nu revenise la valorile dinaintea desfasurarii competitiei insa era semnificativ redus, cel mai probabildatorita activari imecanismelor antioxidante cu rol protectiv. In acest context se poate afirma ca distructiile oxidative induse de exercitiile fizice au efect benefic intr-un mod asemanator cu efectele protectoare exercitate de vaccinare.

Problema se pune insa, cum putem scurta aceasta perioada de recuperare pentru ca sportivii sa se poata antrena mai mult si obtine performante mai bune?

Dintre toate produsele vegetale si suplimentii cu proprietati antiinflamatorii si antioxidative, s-a constatat ca cea mai buna solutie o reprezinta extractul de Lemon Verbena (PLX). (Este vorbadespre un extract obtinutdintr-o specie de flori din vestul Americii de Sud, ce a fost adusa in Europa de spanioli si portughezi.)

Intr-un studiu recent, cercetatorii au aratat ca utilizarea PLX nu numai ca nu afecteaza producerea de enzime cu efect antioxidant indusa de exercitiile fizice ci, din contra, activitatea glutationreductazei (un antioxidantimportantpentrucelule) a fost mai crescuta in grupul care a primit PLX. Administrarea extractului a indus cresterea activitatii antioxidante ale neutrofilelor(cel mai numeros tip de leucocite, ce joaca un rol major in apararea antiinfectioasa primara a organismului) prin stimularea sintezei de enzime cu efect antioxidant.

(Astfel,un primstudiu a fostrealizat pe sportivi de sex masculin cu varste cuprinse intre 19-23 de ani, care au inceput un antrenament aerobic pe durata a 21 de zile. Un grup a primit 1,8 grame/zi extract de plante PLX, iar un altul, placebo. S-au efectuat analize de sange in ziua de dinaintea inceperii antrenamentului si in ziua 21, in urma carora aufost izolate limfocite, eritrocite si plasma. De asemenea, au fost masurati si alti parametri ca enzime antioxidante si markeri de stres oxidativ. S-a observat la grupul care a consumat PLX o crestere a nivelului de colesterol bun (HDL), o scadere modesta a numarului de eritrocite, activarea glutationreductazei a fost observata in eritrocite si limfocite, insotita de niveluri mai scazute de markeri de stresoxidativ.

Un alt studiu s-a axat pe observarea activitatii enzimelor antioxidante si a markerilor de stres oxidativ in neutrofile. In plus au fost analizate procesele inflamatorii si daunele musculare. Pentru grupul de sportivi ce a primit PLX s-a observat o reducere a daunelor oxidative la nivelul neutrofilelor, dar si o scadere a nivelului activitatii transaminazelor serice, care indica o protectie a tesutuluimuscular.)

In concluzie,administrarea PLX a demonstrat ca exercita efectprotectiv asupra neutrofilelor, reduce afectarea musculara si inflamatia acuta la sportivii care fac efort fizic sustinut si, mai multdecat atat, nu blocheaza reactiile celulare adaptative induse de efort.

PLX nu se adreseaza doar sportivilor de performanta ci tuturor persoanelor care desfasoara activitati care presupun efort fizic, solicitarea aparatului locomotor. Prin prezenta acizilor grasi de tip omega 3 produsul exercita efect protectiv si asupra articulatiilor, ferind cartilagiul articular de distructii.
Asa ca nu numai ca nu trebuie sa incetam sa facem sport, dar acum avem si solutia la indemana pentru a ne stimula organismul in perioada de refacere pentru a ne bucura de toate beneficiile miscarii mai mult si mai rapid. Intr-un mod natural, corpul nostru va deveni mai puternic si mai sanatos intr-un timp mult mai scurt!

 

 

Anemia la sugar si copilul pana la 2 ani

Anemia la sugar este o tulburare nutritională cu un profund impact asupra stării de sanatate a copilului pe termen scurt, mediu şi lung. În Romania, profilaxia cu fier a sugarilor se realizează în cadrul unui program  naţional de sănătate încă din anul 2001. Prezentul studiu a fost elaborat cu scopul de a evalua eficienţa profilaxiei cu fier în combaterea anemiei sugarului si a copilului până la 2 ani.

Material şi metoda: Studiul s-a efectuat pe un lot de 2.117 copii cu vârste între 0 şi 24 de luni.

Rezultate: Prevalenta anemiei a fost inferioară celei constatate în studiul IOMC din 2004.

Concluzii: O profilaxie adecvată a anemiei la sugar şi copilul mic se realizează prin colaborarea medic-pacient. Se cunoaşte faptul că malnutriţia, între care se înscrie şi deficitul de micronutrienţi şi, implicit, deficitul de fier, este primul determinant al pa- tologiei infantile şi că se asociază cu jumătate dintre decesele anuale ale copiilor sub 5 ani din statele în curs de dezvoltare (1). Anemia are o prevalenţă crescută la sugar, prin prisma condiţiilor particulare de alimentatie la această vârstă, fapt ce recomandă instituirea unei profilaxii cu fier. Pe plan internaţional, literatura de specialitate atenţionează asupra necesităţii elaborării şi implementării unor intervenţii de sănătate publică, având drept scop prevenirea şi/sau co- rectarea deficienţelor nutriţionale (2). În acest fel, pe termen mediu şi lung se ajunge la redu- cerea mortalităţii şi a dizabilităţilor (3,4), în special în populaţia infantilă. Importanţa intervenţiilor de sănătate publică care vizează prevenirea anemiei la copil se reflectă şi printr-un raport cost/beneficiu mult. scăzut în comparaţie cu cel rezultat din tratamentul diferitelor afecţiuni generate de deficienţele nutriţionale (5) şi consecinţele lor pe termen mediu şi lung. Programele naţionale de sănătate derulate în România începând cu anul 2001 au avut multiple intervenţii pentru sănătatea mamei şi a copilului, printre care şi combaterea anemiei la sugar. Reţeaua de medicină primară a avut rolul predominant în implementarea profilaxiei anemiei feriprive la sugar, majoritatea mamelor ob- ţinând preparatul de fier direct de la medicul de familie sau din farmacie, pe baza reţetei eliberate de medicul de familie.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE STUDIULUI

 Prezentul studiu îşi propune evaluarea preva lenţei anemiei la copiii în vârstă de până la 24 de luni, identificarea asocierii anemiei la sugar cu anumite caracteristici de vârstă, gen, status socio-familial, precum şi evaluarea eficienţei profilaxiei cu fier la aceşti copii.

MATERIAL ŞI METODĂ

Pentru îndeplinirea scopului propus a fost realizat un studiu epidemiologic descriptiv reprezentativ pentru România. Populaţia-ţintă a fost reprezentată de 2.117 copii în vârstă de 0-24 de luni din 16 judeţe ale ţării, acoperind toate cele patru macroregiuni. Pentru populaţia de copii în vârstă de până la doi ani s-a utilizat un model de eşantionare pro- babilistică multistadial stratificat. S-au utilizat drept criterii de eşantionare grupa de vârstă, mediul de rezidenţăşi regiunea de dezvoltare. Dintre aceştia, 51% (1.080) au provenit din mediul urban, iar 49% (1.037) din cel rural. În ceea ce priveşte grupa de vârstă, 1.002 copii au fost în vârstă de 0-12 luni (47,3%) şi 1.115 (52,7%) în vârstă de 12-24 de luni. Pentru culegerea datelor referitoare la copil a fost elaborat un chestionar, care a cuprins în- trebări referitoare la: variabile de tip demografic şi profilaxia cu fier. Măsurarea valorii hemoglobinei s-a făcut cu ajutorul hemoglobinometrului standardizat hemoCue şi etalonat înaintea fiecărei serii de mă- surători. Au fost considerate valori normale ale hemoglobinei cele egale sau mai mari de 11g/dl.

CULEGEREA ŞI ANALIZA DATELOR 

Chestionarele au fost administrate prin interviu direct, realizat de operatori. Activitatea de teren a fost desfăşurată în cabinetul medicului de familie. Pentru introducerea şi prelucrarea datelor s-au utilizat programele Excel, Epi info, SPSS.

ETICA STUDIULUI

În studiu au fost respectate cerinţele etice ale cercetărilor pe subiecţi umani; toate mamele au fost informate asupra obiectivelor, scopurilor şi procedurilor cercetării şi înaintea oricărei activitati de culegere a datelor li s-a cerut acordul scris.

REZULTATE

1.Prevalenţa anemiei Analiza prevalenţei anemiei pe grupe de vârstă a relevat următoarele aspecte:

  • la copiii în vârstă de 6-12 luni prevalenţa anemiei este de 48%, mai scăzută faţă de anul de referinţă 1991 (52%); (6)
  • la copiii în vârstă de 12 luni, ponderea anemiei este de 43,6%, situaţie de ase- menea, mai bună faţă de cea din studiile IOMC precedente (48-54% în 1991 şi, respectiv, 59,3% în anul 2004); (6)
  • la copiii în vârstă de 24 de luni s-a constatat aceeaşi evoluţie favorabilă, prevalenţa anemiei fiind 40,5% în 2010, faţă de 56,8% în 2004. (6)

Prevalenţa anemiei a scăzut, odată cu înaintarea în vârstă a copiilor, probabil prin aportul de fier asigurat prin diversificarea alimentaţiei, asociat cu instalarea efectelor profilaxiei cu fier, prin subprogramul naţional. În ceea ce priveşte gravitatea anemiei, în anul 2010 s-a constatat şi o scădere semnificativăa ponderii formei medii (cu Hb între 7-9 g%) la 6,2%, comparativ cu 14,25% în anul 2004.

Genul copilului Prevalenţa anemiei la copiii în vârstă de 12 luni nu variază în funcţie de gen, valorile iden- tificate fiind sensibil egale. Această situaţie este diferită faţă de cea semnalată în studiile anterioare, în care apare o prevalenţă uşor crescută la băieţi. La 24 de luni se constată însă diferenţe în funcţie de genul copilului, în sensul că există o prevalenţă mai mare a anemiei la băieţi, com- parativ cu fete. Această situaţie este posibil aso- ciată cu vulnerabilitatea mai mare a copiilor de sex masculin la boli în general şi la infecţii în mod special.

Mediul de rezidenţă În ceea ce priveşte distribuţia în funcţie de mediul de rezidenţă, prevalenţa anemiei este semnificativ mai mare în mediul rural (54%), comparativ cu situaţia din mediul urban (36,1%), fapt semnalat şi de studiile anterioare. Explicaţia rezidă din diferenţe ale nivelului socio-economic, educaţional şi de utilizare a serviciilor medicale de profilaxie între cele două medii.

Greutatea la naştere Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative în prevalenţa anemiei la sugarul până la 12 luni, în funcţie de greutatea la naştere, dar la 24 de luni anemia a fost mai frecventă în rândul copiilor cu greutate mică la naştere (63,6% la copiii cu greu- tate mică, faţă de 38,5% la cei cu greutate normală). Explicaţia acestei situaţii poate fi asociată cu o mai bună îngrijire a copiilor cu greutate micăla naştere în primul an de viaţă, a iniţierii şi res- pectării protocoalelor de profilaxie (7) într-un număr crescut de cazuri. Susceptibilitatea mai mare la infecţii, eventuale dificultăţi în alimen- taţie, existenţa unor afecţiuni cronice (malfor- maţii) pot explica prevalenţa mai mare a anemiei la copiii în vârsta de 24 luni cu greutate mică la naştere (8).

Rangul copilului Prevalenţa anemiei la vârsta de 12 luni este mai scăzută în cazul copilului de rang 1, faţă de copilul de rang 3. Situaţia este mai evidentă la 24 de luni, când prevalenţa anemiei ajunge de la 37,8% la primul copil chiar şi la 50% la copilul de rang 3. Creşterea prevalenţei anemiei odată cu rangul copilului poate fi legată de epuizarea rezer- velor de fier ale femeii, supusă unor naşteri mul- tiple, uneori la intervale scurte de timp, fapt ce atrage după sine scăderea rezervelor de fier ale nou-născutului şi apariţia anemiei. Un factor favorizant poate fi nivelul socioeconomic scăzut, întâlnit frecvent în familiile cu mai mulţi copii din România. Această ipoteză este susţinutăşi de evoluţia crescută a ponderii anemiei la copilul de 24 de luni, la care alimen- taţia deficitară, prezenţa infecţiilor şi utilizarea neadecvată a serviciilor medicale pot avea un rol important în etiopatogeneza anemiei.

Vârsta mamei În ceea ce priveşte interrelaţia dintre prevalenţa anemiei şi vârsta mamei, se observă douăextreme de prevalenţă peste 50%, şi anume: sugarii a căror mamă este în vârstă de până la 24 de ani şi la cei cu mame de peste 39 de ani. Prevalenţa anemiei la copilul de 12 luni a cărui mamă are peste 39 de ani poate fi asociatăcu epuizarea rezervelor de fier ale mamei, în contextul unor sarcini multiple şi posibil apro- piate sau cu un nivel educaţional şi socio-econo- mic scăzut. Ultima eventualitate este asociatăşi cu menţinerea unei prevalenţe crescute a ane- miei la copilul de 24 de luni, a cărui mamă are peste 39 de ani. În cazul copiilor de 24 de luni apare o pondere crescută a anemiei (55,6%) la copii proveniţi din mame adolescente. Acest fapt atrage atenţia asupra unor factori de risc precum: rezerve de fier scăzute la mama adolescentă (care antre- nează implicit un nivel scăzut al fierului de de- pozit la nou-născut), abilităţi parentale scăzute ale mamei, care antrenează deficienţe în îngri- jirea şi alimentaţia copilului, utilizarea scăzută a serviciilor medicale preventive şi/sau curative. complianţa scăzută la recomandările medicilor.

Nivelul educaţional Analiza prevalenţei anemiei în funcţie de nivelul educaţional al mamei a relevat faptul că la copilul în vârstă de 12 luni prevalenţa anemiei are un nivel maxim (62,9%) dacă mama este ne- şcolarizată. Explicaţia acestei situaţii este com- plexăşi aduce în discuţie interrelaţia dintre factorii etiopatogenici de risc: nivel de informare scăzut, practici deficitare în ceea ce priveşte alimentaţia şi îngrijirea copilului, subutilizarea ser- viciilor medicale, non-complianţa la tratamentul profilactic, îmbolnăviri repetate ale copilului, posibil prematuritate, abilităţi parentale scăzute ale mamei. Pe de altă parte, nivelul educaţional se corelează în general cu nivelul economic, deci este posibil ca mamele cu un nivel educaţional scăzut să aibăşi disponibilităţi financiare mai reduse. Mai dificil de explicat este prevalenţa crescută a anemiei la copiii proveniţi din mame cu studii superioare (50%), cunoscând faptul că mamele cu un nivel de educaţie mai bun acordăo importanţă mai mare atât propriei sănătăţi, cât şi sănătăţii şi dezvoltării copilului. În aceste cazuri se pune întrebarea în ce măsură calitatea informaţiei de profilaxie este corectă, dacă in- tervenţiile profilactice de combatere a deficitului de fier sunt adecvate şi, nu în ultimul rând, dacămama cu studii superioare aderă în totalitate la recomandările cadrelor medicale.

2. Prevalenta administrării preparatelor de fier Analiza asocierii vârstei cu debutul administrării preparatelor de fier aduce în discuţie următoarele aspecte:

  • În total, 62,9% dintre copiii de până la 12 luni au beneficiat de preparate de fier (tratament sau profilaxie).
  • Prevalenţa copiilor care au primit preparate de fier creşte odată cu vârsta, începând din luna a 3-a de viaţă.
  • La 50% dintre copii li s-a administrat fier înainte de vârsta de 5 luni, fără diferenţe urban/rural.
  • În unele cazuri, preparatele de fier au fost administrate precoce, chiar de la naştere, 6,3% dintre copii primind preparate de fier în prima lună de viaţă. Acest fapt este asociat posibil cu nerecunoaşterea de către cadrele medicale a entităţii de ane- mie fiziologică a sugarului şi instituirea unui tratament în aceste cazuri.
  • Se remarcă o întârziere în administrarea de fier la prematuri faţă de recomandările din protocoalele IOMC.
  • Atât în urban, cât şi în rural aproximativ 1/3 din lotul de copii au primit fier în doza terapeutică.
  • Din analiza dozelor administrate reiese că mamele probabil confundă profilaxia ane- miei cu cea a rahitismului (1-3 picături/zi este doza profilactică de vitamina D).
  • Există deficienţe în implementarea protocolului de profilaxie a anemiei la copilul până la 12 luni în ceea ce priveşte iniţierea profilaxiei, durata sa, dozele administrate, continuitatea.

Din analiza asocierii administrării de fier cu nivelul educaţional al mamei reiese o creştere semnificativă a administrării tardive de fier, în luna a zecea de viaţă a copilului, în cazul femeilor fărăşcoală, ceea ce poate însemna fie o profilaxie neadecvată, fie o administrare terapeutică, în cazul apariţiei unor manifestări clinice de anemie. Evaluarea modului de administrare a prepa-ratelor de fier a relevat faptul că la 75,5% dintre copiii până la 12 luni care au primit fier, pre- paratul li s-a administrat în mod continuu, iar la 24,5% intermitent. Această ultimă situaţie aduce în atenţie greşeli în administrarea profilactică de fier, posibil atribuite unor deficienţe de informa- re a mamelor, unei complianţe scăzute la trata- ment sau existenţei unei confuzii între protocolul de administrare profilacticăşi cea terapeutică. La vârsta de 12 luni, prevalenţa anemiei a fost mai mică în rândul copiilor care primeau încă fier.

3. Modul de obţinere a preparatelor de fier Analiza modului de obţinere a preparatelor de fier relevă faptul că 48% dintre respondenţi au obţinut preparatul direct din cabinetul medicului de familie şi 40,2% pe reţetă de la medicul de familie, situaţii ce atestă rolul medicului de familie în profilaxia anemiei feriprive la sugar.

CONCLUZII: Implementarea programului de profilaxie şi-a arătat eficienţa, prin îmbunătăţirea unor in- dicatori de rezultat faţă de studiile anterioare, şi anume scăderea prevalenţei anemiei, creşterea medianei şi a mediei hemoglobinei, creşterea numărului de copii incluşi în programul de profilaxie. Se păstrează diferenţele în ceea ce priveşte prevalenţa anemiei în funcţie de mediul de rezidenţă, nivelul de educaţie al mamei, rangul copilului, constatate în studiile anterioare, cu menţiunea că aceste diferenţe sunt mai reduse faţă de anii anteriori, probabil ca rezultat al im- plementării constante a subprogramului de pro- filaxie a anemiei la sugar, în special în grupurile vulnerabile. Se constată o îmbunătăţire a complianţei la suplimentarea cu fier – peste 62% dintre copiii în vârstă de 0-12 luni primeau sau primiseră preparate cu fier. S-a constatat că sugarii cu greutate mică la naştere beneficiau de o atenţie mai mare în ceea ce priveşte suplimentarea cu fier, ajungându-se, în anumite etape de vârstă la o administrare de 100%. Instrumentele folosite în studiu nu a permis o diferenţiere clară între administrarea profilac- ticăşi cea terapeutică a fierului. Reţeaua de medicină primară are rol primordial în imple- mentarea profilaxiei anemiei feriprive la sugar, majoritatea mamelor obţinând preparatul de fier direct de la medicul de familie sau din farmacie, pe baza reţetei de la medicul de familie. Se constată încă deficienţe în modul de administrare profilactică a preparatelor de fier în ceea ce priveşte: vârsta de debut, doza, modul de administrare şi durata. Concluziile studiului atrag atenţia asupra faptului că o profilaxie adecvată a anemiei la sugar şi copilul mic se realizează prin colaborarea me- dic-pacient. Eficienţa colaborării apare dacă me- dicul are la dispoziţie protocoale de intervenţie, iar pacientul informaţii adecvate nivelului propriu de înţelegere.

RECOMANDĂRI

Pornind de la rezultatele obţinute, măsurile care sunt necesare de întreprins ar trebui să vizeze cel puţin următoarele direcţii:

1) Modificări în profilaxie – prelungirea a timpului de administrare a preparatelor de fier şi după 12 luni, mai ales în condiţiile existenţei unor factori de risc (familii numeroase, statut socio-economic scăzut).

2) Educaţia familiei – trebuie acordată o atenţie specială, în continuare, grupelor de risc pentru anemie: mame fărăşcoală, din mediul rural, adolescente, mame cu copii prematuri. Este utilă iniţierea unor acţiuni educative pentru mamele adolescente având ca tematicăalimentaţia (9), îngrijirea copilului şi utilizarea serviciilor medicale, prevenirea sarcinii şi educaţie contraceptivă.

3) Asistenţa medicală a copilului – este necesară evaluarea şi monitorizarea anemiei pânăla vârsta de 24 de luni, cel puţin la copiii cu greutate mică la naştere şi la anumite grupe de risc.

4) Instruirea personalului medical – Protocolul de profilaxie a anemiei (7) trebuie să fie la îndemâna medicilor de familie, prin asumarea la nivel naţional, diseminarea în formă scrisă/ elec- tronicăşi prin organizarea unor forumuri de discuţie. În ceea ce priveşte specificitatea unor atitudini terapeutice, este necesară organizarea unei întâlniri de consens între specialişti, care să dis- cute în ce măsură la prematuri, în prezenţa şi a altor factori de risc pentru anemie, se poate continua suplimentarea cu fier şi în al doilea an de viaţă. Se impune informarea medicilor cu sublinierea diferenţelor între administrarea profilacticăşi cea curativă. Este necesară sublinierea specifi- cităţii administrării fierului la prematuri (cu în- ceperea administrării de la vârsta 6-8 săptămâni), comparativ cu sugarii normoponderali.

5) Mobilizarea instuţiilor – Practica medicală privind îngrijirea sugarului trebuie să rede- vină proactivă, prin încurajarea deplasării la domiciliu a medicilor, pentru îngrijirea copiilor provenind din familii la risc. Pentru eficientizarea îngrijirii copiilor din familii cu mame fărăşcoală se impune întărirea reţelei de asistenţă comunitară, care să infor- meze, să consilieze mamele şi să monitorizeze îngrijirea copilului. BIBLIOGRAFIE

1. IOMC, Stativa C. (coord.) Cauzele medico-sociale ale mortalităţii copiilor sub 5 ani, la domiciliu şi în primele 24 de ore de la internare, editura MarLink, Bucureşti, 2005

2. Pasricha S.R., Drakesmith H., Black J.,Hipgrave D., Biggs B.A. Control of iron deficiency anaemia in low- and middle-income countries Blood. 2013 Apr 4; 121(14): 2607-17. doi: 10.1182/blood-2012-09-453522. Epub 2013 Jan 25.

3. Algarín C., Nelson C.A., Peirano P.,Westerlund A., Reyes S., Lozoff B. Iron-deficiency anemia in infancy and poorer cognitive inhibitory control at age 10 years. Dev Med Child Neurol. 2013 May; 55(5):453-8. doi: 10.1111/dmcn.12118. Epub 2013 Mar 7.

4. Beard I.P.. Iron deficiency alters brain development and functionary Journal of Nutrition, 2003 (131)

5. WHO/(NNH)/(SDE). Nutrition for Health and Development – A global agenda for combating malnutrition, 2000

6. CSSDM. Anuar de statistică sanitară 2003-2010

7. IOMC, Ministerul Sănătăţii. Protocoale pentru Profilaxia Anemiei şi Rahitismului la Copil, editura Oscar Print 2011

8. IOMC, Ministerul Sănătăţii, UNICEF. Statusul Nutriţional al copiilor în vârsta de până la 5 ani, editura MarLink, România 2005

9. IOMC, Ministerul Sănătăţii.„Alimentaţia Sugarului – Îndrumar pentru medicii de familie”, editura Oscar

Colesterol, hipercolesterolemie si riscul de afectiuni cardiace

Doua dintre directiile stabilite de ghidurile referitoare la dislipidemie subliniaza importanta determinarii nivelului colesterolului si cunoasterea riscului de a dezvolta afectiuni cardiovasculare . Mentinerea sub control a nivelului lipidelor in sange scade riscul de a va imbolnavi . Este recomandat ca toate persoanele adulte incluzand si adultii tineri sanatosi sa isi determine periodic nivelul lipidelor serice.

Cercetarile arata ca scaderea nivelului colesterolului poate reduce riscul de a dezvolta afectiuni cardiovasculare severe. Conform statisticilor 1 din 2 barbati si 1 din 3 femei vor suferi de o afectiune cardiaca  in decursul vietii. Afectiunile cardiace detin nefericitul loc 1 ca si cauza a mortalitatii prin imbolnavire atat la barbati cat si la femei.

Indiferent daca suferiti de o afectiune cardiaca sau doar doriti sa preveniti un atac de cord puteti reduce riscul coborand nivelul colesterolului in sange.

De ce atata ingrijorare cand este vorba despre colesterol?

Nivelul colesterolului sanguin este unul dintre indicatorii in baza caruia se calculeaza riscul unei persoane de a suferi de o afectiune coronariana. Cu cat mai mare este nivelul colesterolului sanguin cu atat este mai mare riscul de a suferi un atac de cord. Nivelul ridicat de colesterol este un factor de risc inalt pentru boala coronariana.

Excesul de cholesterol este unul dintre factorii implicati in aparitia placilor de aterom la nivelul arterelor. Acest fenomen are drept consecinta reducerea diametrului vaselor de sange, incetinirea si reducerea aportului de sange la nivelul inimii. Stoparea aportului sanguin catre o anume regiune a inimei este urmata de infarctizarea (necrozarea) regiunii respective care clinic se traduce prin ceea ce numim atac de cord.

Depunerile de colesterol la nivelul peretilor arteriali este cauza cea mai comuna a atacului de cord iar fenomenul este lent si nu se insoteste de simptome care sa trezeasca ingrijorare.

Masurarea nivelului colesterolului

Toti adultii cu varste peste 20 ani ar trebui sa isi determine colesterolemia cel putin o data la 5 ani. Niveluri ale colesterolului sub 200 mg/dl sunt de dorit fiind asociate cu un risc redus de a dezvolta boala coronariana. Spre deosebire de colesterolul total niveluri reduse ale HDL colesterol (sub 35mg/dl) sunt asociate cu risc inalt de a suferi de afectiuni cardiace. Cu cat nivelul HDL este mai ridicat cu atat riscul de a suferi un infarct miocardic este mai mic.

Niveluri de dorit ale colesterolului:
Colesterol total: sub  200 mg/dL
LDL colesterol (colesterol “rau”): sub 100 mg/dL
HDL colesterol (colesterol “bun”): 40 mg/dL sau peste
Trigliceride: sub 150 mg/dL

De ce este important sa reducem nivelul colesterolului?

  • Studiile efectuate  in randul persoanelor care sufera de afectiuni cardiace arata ca reducerea nivelului colesterolului seric reduce riscul de a muri ca urmare a unui atac de cord .
  •  Studiile efectuate in randul persoanelor sanatoase, cu nivel ridicat al colesterolului au aratat ca reducerea colesterolemiei reduce riscul de a dezvolta afectiuni cardiace incluzand atac de cord sau deces de cauza cardiaca.

Chiar daca colesterolemia ta este in vecinatatea nivelelor dorite sau chiar la nivelele dorite poti sa reduci aceste valori si in acest mod sa reduce substantial riscul, ca in decursul vietii sa suferi de afectiuni cardiace. Mancand sanatos, fiind fizic activ, reducand greutatea corporala – sunt doar cateva lucruri pe care oricine le poate face pentru a-si proteja sanatatea. Partea buna a lucrurilor este ca exista un numar de factori de risc pe care ii poti controla prin sport, reducerea consumului de grasimi saturate si a alimentelor cu continut ridicat de colesterol, renuntarea la fumat, reducerea greutatii corporale.

Ce factori influenteaza nivelul colesterolului ?

Nivelul colesterolului sanguin este influentat de mai multi factori. Acestia sunt reprezentati de alimentatie, sedentarism, ereditate, varsta si sex. Sa aruncam o privire asupra acestor factori pentru a vedea ce influenta au.

  • Ereditatea – genele influenteaza nivelul LDL cholesterol (cholesterol “rau”) dictand viteza cu care se produce si selimina din sange LDL. O forma specifica de hipercolesterolemie care afecteaza 1 din 500 de oameni este hipercolesterolemia familiala, care adesea duce la afectare cardiaca la varste tinere. Si chiar daca nu suferi de aceasta forma de hipercolesterolemie genele joaca un rol important in reglarea nivelului LDL.
  • Dieta – 2 compusi care se gasesc in alimentele pe care le consumati determina cresterea LDL : grasimile saturate, un tip de grasimi care se regasesc in special in alimente de origine animala; cholesterol care se gaseste exclusive in alimente de origine animala. Grasimile saturate cresc nivelul LDL mai mult decat orice alt compus din dieta. Consumul ridicat de grasimi saturate si cholesterol este principala cauza a hipercolesterolemiei si a atacurilor de cord. Reducerea cantitatii de cholesterol si grasimi saturate din dieta este principala metoda de a reduce nivelul colesterolului seric.
  • Greutatea corporala – Excesul ponderal contribuie la cresterea nivelului LDL. Daca esti supraponderal si ai nivele inalte de LDL, reducerea greutatii corporale poate contribui la normalizarea nivelului colesterolului total prin scaderea nivelului LDL, cresterea nivelului HDL si reducerea nivelului trigliceridelor.
  • Miscare – Activitatea fizica desfasurata minim 30 min/zit imp de 5 zile pe saptamana poate reduce LDL si contribuie la cresterea HDL.
  • Varsta si sexul – Inainte de instalarea menopauzei femeile au niveluri ale colesterolului mai mici comparative cu barbatii de aceeasi varsta. Pe masura inaintarii in varsta nivelul colesterolului creste asa incat la 50 de ani femeile au adesea valori ale colesterolului mai mari decat barbatii de aceeasi varsta.
  • Consumul de alcool – consumul de alcool creste HDL insa nu produce scaderi ale LDL. Nu se stie in acest moment cu certitudine daca consumul de alcool reduce riscul de infarct. Consumul excesiv de alcool afecteaza functia ficatului si muschii conducand la cresterea tensiunii arteriale si la cresterea valorilor trigliceridelor. Datorita riscurilor bauturile alcoolice nu trebuie folosite ca o modalitate de a preveni afectiunile cardiace.
  • Stress-ul  - Unele studii arata ca expunerea la stress pe perioade indelungate poate determina cresterea valorilor colesterolului. Nu se cunoaste exact mecanismul prin care actioneaza stress-ul insa se presupune ca ar determina modificari ale stilului de viata.

Ce trebuie sa faci pentru a normaliza nivelul colesterolului 

Principalul obiectiv al tratamentului pentru reducerea valorilor colesterolului este acela de a reduce fractia LDL la niveluri suficient de mici care sa minimalizeze riscul de imbolnavire.  Exista 2 modalitati prin care colesterolul poate fi redus:

  • Schimbarea stilului de viata – consumul de alimente cuu continut redus de cholesterol, activitate fizica si managementul greutatii. Acest lucru presupune o dieta cu continut redus de grasimi saturate, cholesterol, stabilirea unui regim dietetic care sa permita reducerea greutatii corporale (atunci cand acest lucru se impune), adoptarea unui stil de viata active, renuntarea la fumat.
  • Tratament medicamentos – tratamentul cu medicamente hipocolesterolemiante trebuie in mod obligatoriu asociat cu schimbarea stilului de viata si reducerea factorilor de risc. Tratamentul trebuie instituit de medicul specialist care va monitoriza evolutia pacientului si va face ajustarile necesare pentru a obtine cele mai bune rezultate.

Remedii naturale

Plantele medicinale si alte produse naturale au fost si sunt folosite pentru a controla nivelul colesterolului. Este bines a folositi aceste produse ca metoda de profilaxie/prevenire a hipercolesterolemiei si adoptand un stil de viata sanatos.

Acest tip de produse sunt indicate in special acelor pacienti care isi controleaza nivelul colesterolului prin dieta si exercitii fizice  precum si tuturor celor care doresc sa evite imbolnavirea. Produsele naturale actioneaza prin dizolvarea grasimilor in sange.

Gasiti mai jos o lista de produse pentru care exista dovezi ca reduce nivelul colesterolului.

  • Vitamina B, reduce rata de oxidare a LDL
  • Carnitina : s-a observat ca reduce nivelul colesterolului total in timp ce creste fractia HDL
  • Crom :  reduce nivelul LDL si creste nivelul HDL
  • Coenzima Q10 : reduce valorile colesterolului total
  • Fibrele : se crede ca fibrele se leaga de cholesterol la nivelul intestinului subtire prevenind absorbtia acestuia in sange.
  • Usturoi:  reduce nivelul colesterolului total.
  • Extractul integral de struguri : reduce nivelul LDL, creste nivelul HDL si scade rata de oxidare a LDL
  • Pantotne cresc nivelul HDL si scad valorile colesterolului total.
  • Orez rosu contine o forma naturala de lovastatina utila pentru reducerea valorilor colesterolului.
  • Soia reduce nivelul colesterolului total
  • Vitamina C reduce nivelul colesterolului total.