Arhiva categoriei: General

Intoleranta la Histamina

Exista numeroase materiale despre acest subiect. Ne propunem in materialul de mai jos sa aducem informatii pe intelesul tuturor referitoare la intoleranta la histamina.

Ce este histamina?

Histamina este un compus chimic bioactiv indispensabil functionarii normale a mai multor sisteme din organism.Este un neurotransmitator (compus chimic care transmite mesajele intre celulele sistemului nervos) fiind implicat in reglarea aciditatii gastrice (stomacului), a permeabilitatii peretilor vaselor de sange, contractilor musculare si functiilor creierului.

La om cele mai inalte concentratii de histamina se regsesc la nivelul pielii, plaman si stomac si in concentratii mai mici la nivelul creierului si inimii.

Histamina este esentiala in mecanismele de aparare ale organismului impotriva agentilor patogeni cum ar fi virusii si bacteriile.

Histamina este sintetizata si stocata la nivelul celulelor albe, mastocitelor si bazofilelor.(celule care intra in componenta sangelui). Cand sistemul imunitar este activat ca urmare a unei agresiuni din mediul extern, histamina este prima bariera chimica de aparare sau mai corect, mediator al inflamatiei eliberat in procesul denumit inflamatie.

Inflammatia reprezinta evidenta clinica a faptului ca sistemul imunitar raspunde agresiunii. Pe langa rolul de a controla procesele vitale ale organismului si de aparare impotriva “invadatorilor” din mediu histamina este un mediator cheie in reactiile alergice. Alergiile sunt reactii inflamatorii si presupun eliberarea de histamina si alti mediatori proinflamatori.Alergenii sunt compusi care prin ei insasi nu sunt nocivi pentru organism.Reactia alergica la acesti compusi (polen,praf,par de animale) apare atunci cand sistemul imunitar interpreteaza gresit aceste substante ca fiind potential periculoase pentru organism.

De unde provine histamina?

Celulele si sistemele organismului

 

Histamina este o amina biogena (compus chimic) care este produsa la nivel celular sub actiunea histidin decarboxilazei (substanta chimica), enzima actioneaza asupra unui aminoacid denumit histidina. Histidina este unul dintre cei 20 de aminoacizi care se combina pentru a forma proteinele. Histidin decarboxilaza – enzima despre care discutam mai sus – este prezenta in cantitati mari in leucocite (celulele albe din sange), in mastocite si bazofile. La nivelul acestor celule histidina este transformata in histamina. Histamina nou formata este stocata in structuri care se gasesc la nivelul celulelor fiind pregatita pentru a fi eliberata atunci cand functionarea diferitelor sisteme o cere.

 

Microorganismele (bacteriile) de la nivelul intestinului gros

 

Exista un numar mare de microorganisme capabile sa produca histamine. Cele mai multe dintre aceste microorganisme se gasesc la nivelul intestinului gros fiind responsabile de producerea de histidin decarboxilaza .Cu cat aportul de proteine din dieta este mai mare cu atat mai mult histidin decarboxilaza se sintetizeaza si prin urmare o cantitate mare de histamina va fi eliberata la nivelul tractului digestive.  De la nivel intestinal histamina poate ajunge in diefrite organe si tesuturi din organism.

 

Histamina in alimente  (histamina extrinseca)

 

O alta sursa de histamina este reprezentata de hrana pe care o consumam. Microorganismele care pot converti histidina in histamina exista in mod normal in natura. De exemplu bacteriile care produc histidin decarboxilaza se gasesc in tubul digestiv al pestilor. Imediat dupa ce pestele moare bacteriile intestinale degradeaza proteinele din tesuturi eliberand histidina care este rapid transformata in histamina. Intrucat bacteriile se multiplica rapid este posibil ca nivelul de histamina din pestele neeviscerat sa se dubleze la fiecare 20 minute.Cu cat perioada de timp in care pestele este neevsicerat este mai mare cu atat cantitatea de histamina va creste. Multe dintre reactiile la consumul de peste si fructe de mare au fost catalogate drept alergii, cand, in realitate erau reactii ale organismului determinate de un exces de histamina din produse de pescarie incorect procesate.

Histamina in alimentele procesate

Exista un numar de procedee in procesul de fabricare a alimentelor in care sunt utilizate amine si alte produse chimice similare pentru aroma si gust.Orice process care presupune fermentatie microbiana va produce cantitati relative mari de amine si implicit de histamina. Toate tipurile de branzeturi, bauturile alcoolice,oteturile, vegetalele fermentate (varza murata), produsele fermentate din soia cum ar fi sosul de soia, produsele din carne procesate cum ar fi mezelurile contin cantitati inalte de histamina.

Alte surse alimentare de histamina

Anumite alimente contin niveluri ridicate de histamine fara a exista un process de fermentatie.cantitati inseminate de histamina au fost determinate in fructe cm ar fi citricele,capsuni si zmeura, in legume precum rosiile, vinetele si dovleceii. Unele cerecetari preliminare sugereaza ca productia de histamina are loc in procesul de coacere a fructelor si legumelor fara insa a se cunoaste reactiile chimice in urma carora rezulta histamina.

Anumite alimente produc descarcari de histamina, de exemplu ouale si in mod particular albusul .

Aditivii alimentary sunt eliberatori de histamine iar dintre acestia enumeram compusii cu azot ,tartrazina,benzoatii,sorbatii si sulfitii.Studiile arata ca persoanele sensibile la acesti compusi prezinta cresteri ale nivelului de histamine in sange iar aceste niveluri raman crescute pentru perioade de timp mai lungi comparative cu persoanele care nu sunt sensibile la acesti compusi.

Ce inseamna exces de histamina?

Ingestia de histamina prin intermediul alimentelor arata ca nivele mai mari de 2.7mg/kg corp histamina produce fenomene de intoleranta sau chiar “otravire cu Histamina” iar ingestia de cantitati inferioare valorii de 2.7mg/kg produce manifestari doar persoanelor care prezinta sensibilitate la histamina. Se crede ca diferentele de toleranta intre indivizi sunt conditionate genetic. Pe de alta parte cresterea sensibilitatii la histamina poate fi determinata de anumite afectiuni,medicamente.

Anumite afectiuni care se asociaza cu incapacitatea organismului de a neutraliza excesul de histamina sunt urmate de intoleranta la histamina.

In conditii normale histamina este degradata de 2 sisteme enzimatice: N-metil transferaza la nivel tisular iar la nivel intestinal de diaminoxidaza.

Dintre cele 2 sisteme enzimatice doar deficitul de DAO este incriminat ca fiind responsabil de intoleranta la histamina.Cand rata de degradare a excesului de histamine scade consecinta este reprezentata de cresterea nivelului de histamine in organism. Cand nivelul de histamina atinge valori critice apar semnele si simptomele care sunt rezultatul legarii histaminei de receptorii celulari.Uneori simptomele sunt asemanatoare celor din reactiile alergice si acest lucru face dificil diagnosticul.

Simptomele determinate de excesul de histamina

Indiferent de sursa din care provine excesul de histamina,cand este depasita capacitatea organismului de a degrada acest exces apar simptomele. Tabloul clinic este polimorf si nespecific putand crea confuzii cu alte afectiuni.

Prurit (mancarime si in special la nivelul tegumentelor,ochilor,urechilor si nasului)

Urticarie

Tumefieri ale tegumentelor (angioedeme) in special ale tesuturilor faciale sau ale cavitatii bucale (gurii)

Hipotensiune

Tahicardie (accelerarea batailor inimii)

Simptome asemanatoare atacului de panica

Dureri in piept

Congestie nazala si aparitia de secretii nazale apoase

Conjunctivita (iritatii,secretii lacrimale excessive,roseata)

Dureri de cap si chiar dureri de tip migrena

Oboseala,confuzie,iritabilitate

Reflux gastroesofagian,simptome asemanatoare indigestiei,arsuri retrosternale

Dieta si reducerea excesului de histamina

Aparitia si severitatea simptomelor depinde de nivelul de histamina asa incat se poate afirma ca, spre deosebire de alergii, intoleranta la histamine este un fenomen doza relationat.Cu alte cuvinte severitatea simptomelor este dictate de cantitatea totala de histamine care se gaseste la un moment dat in organism indifferent de provenienta acesteia. Este posibila amelioararea simptomelor prin reducerea expunerii la stimuli care produc eliberarea de histamina si prin evitarea consumului de alimente care contin histamina, produc descarcari de histamina sau contin aditivi care influenteaza nivelul de histamina.

Gradul ameliorarii simptomelor este dictat de reducerea aportului alimentar de histamina sub pragul de toleranta. Pe de alta parte nu intotdeauna este posibila ameliorarea simptomatologiei chiar daca am elimina in totalitate alimentele care contin histamina datorita faptului ca unele persoane au niveluri crescute de histamina endogena.

Despre dieta

Daca se obtine remisia simptomelor prin dieta este recomandabil sa se reintroduce alimentele care au cauzat problemele dupa un plan de dieta bine stability. Astfel, se va reintroduce in dieta cate un aliment la interval de 7-10 zile ,incepand cu cantitati mici care sunt crescute progresiv. Cantitatea maxima ingerata din fiecare aliment trebuie sa fie sub pragul de tolerabilitate – asta inseamna ca daca in ziua 10 cantitatea din alimentul reintrodus consumata, determina aparitia unor simptome, atunci cantitatea maxima care poate fi consumata fara probleme este cea corespunzatoare zilei a 9 a.

Este recomandabil sa se tina un asa zis jurnal de dieta, un instrument folositor pentru a putea monitoriza atat aportul de alimente cat si simptomele care apar.In acest mod pot fi identificate alimentele care produc cele mai mari neplaceri, eliminarea acestora din dieta si reintroducerea ulterioara a acestora asa cum am mentionat mai sus.

Va prezentam mai jos cateva exemple de alimente cu continut ridicat de histamina.

Preparate din carne procesate (mezeluri, produse afumate, etc)

Peste si fructe de mare proaspete, conservate, congelate,afumate. Pestele poate fi consumat daca este gatit in primele 30 minute dupa prindere

Oua si in special albus de oua. Se admite consumul de produse de panificatie care contin cantitati mici de ou utilizat in procesul de fabricatie.

Lapte si toate produsele obtinute prin fermentarea laptelui incluzand:

-         branzeturi fermentate sau maturate – Chedar,Brie,Camembert,Feta, Romano, Svaiter, etc.

-         branzeturi procesate · branza topita, branzeturile feliate, tartinabile, ricotta,branza de vaci.

-         Iaurt, lapte batut, kefir.

Sunt permise lactatele si laptele care nu sufera un process de fermentare in procesul de obtinere.

Fructe

·Portocale, grapefruit, lamai, lime.

· Cirese.

· Bananas.

· Capsuni.

· Ananas

· Prune

· Stafide

 

Legume

· Rosii,sosuri de rosii,ketchup.

· Soia si derivatele din soia.

· Spanac

· Fasole rosie

· Vinete

· Masline in otet sau saramura

· Dovlecel

· Avocado

· Orice legume conservata in saramura sau otet

Aditivi alimentari

· Tartrazina si colorantii alimentari artificiali

· Conservanti: benzoati, sulfiti, BHA si BHT.

Condimente

· Scortisoara.

· Cuisoare.

· Anason.

· Nucsoara

· Pudra de curry

· Chili

· Otet

Diverse

· Produsele fermentate din soia (sos de soia, sos miso)

· Alimente fermentate (muraturi,varza murata,etc)

· Ceai negru,verde

· Ciocolata, cacao, bauturile de tip cola.

· Bauturile alcoolice

Bactoblis inhiba dezvoltarea candidozei

Effect of Streptococcus salivarius K12 on the In Vitro Growth of Candida albicans and Its Protective Effect in an Oral Candidiasis Model

  1. Sanae A. Ishijimaa,
  2. Kazumi Hayamaa,
  3. Jeremy P. Burtonb,
  4. Gregor Reidd,
  5. Masashi Okadaa,
  6. Yuji Matsushitac and
  7. Shigeru Abea

+Author Affiliations


  1. aTeikyo University Institute of Medical Mycology, Tokyo, Japan

  2. bBLIS Technologies Ltd., Centre for Innovation, University of Otago, Dunedin, New Zealand

  3. cTradepia Co., Tokyo, Japan

  4. dDepartment of Microbiology and Immunology, University of Western Ontario, London, Ontario, Canada

ABSTRACT

Oral candidiasis is often accompanied by severe inflammation, resulting in a decline in the quality of life of immunosuppressed individuals and elderly people. To develop a new oral therapeutic option for candidiasis, a nonpathogenic commensal oral probiotic microorganism, Streptococcus salivarius K12, was evaluated for its ability to modulate Candida albicans growth in vitro, and its therapeutic activity in an experimental oral candidiasis model was tested. In vitroinhibition of mycelial growth of C. albicans was determined by plate assay and fluorescence microscopy. Addition of S. salivarius K12 to modified RPMI 1640 culture medium inhibited the adherence of C. albicans to the plastic petri dish in a dose-dependent manner. Preculture of S. salivarius K12 potentiated its inhibitory activity for adherence of C. albicans. Interestingly, S. salivarius K12 was not directly fungicidal but appeared to inhibit Candida adhesion to the substratum by preferentially binding to hyphae rather than yeast. To determine the potentially anti-infective attributes of S. salivarius K12 in oral candidiasis, the probiotic was administered to mice with orally induced candidiasis. Oral treatment with S. salivarius K12 significantly protected the mice from severe candidiasis. These findings suggest that S. salivarius K12 may inhibit the process of invasion of C. albicans into mucous surfaces or its adhesion to denture acrylic resins by mechanisms not associated with the antimicrobial activity of the bacteriocin. S. salivarius K12 may be useful as a probiotic as a protective tool for oral care, especially with regard to candidiasis.

Dieta mediteraneana – dieta antiimbatrinire

 

Un nou studiu observational sugereaza si alte beneficii potentiale pentru sanatate ale dietei mediteraneene. Studiul publicat in British Medical Journal in 2 decembrie arata ca aderenta ridicata la dieta mediteraneana este asociata cu lungimi mari ale telomerelor care sunt markeri ai imbatranirii.
“Beneficiile pentru sanatate ale dietei mediteraneene – reducerea mortalitatii generale, cresterea longevitatii si reducerea incidentei afectiunilor cronice si in special ale afectiunilor cardiovasculare – au fost demonstrate consistent” afirma Immaculata De Vivo, MPH, PhD, Brigham and Women’s Hospital and Harvard Medical School, Boston, Massachusetts.
“Rezultatele obtinute sustin beneficiile pentru sanatate ale acestei diete si furnizeaza o imagine asupra mecanismelor psihologice care stau in spatele asocierii dietei mediteraneene – beneficii pentru sanatate. Adoptarea dietei mediteraneene previne scurtarea accelerata a telomerelor care au ca rezultat accelerarea proceselor de imbatranire” spune Immaculata De Vivo.
Telomere – ce sunt?
Telomerele sunt secvente repetitive ale ADN aflate la finalul cromozomilor care se scurteaza progresiv odata cu inaintarea in varsta. Telomerele mai scurte sunt asociate cu scaderea sperantei de viata si cu risc crescut de a dezvolta afectiuni cronice relationate cu varsta. Obezitatea, fumatul, si alti factori apartinand stilului de viata au fost asociati cu scurtarea telomerelor. Stress-ul oxidative si inflamatia accelereaza scurtarea telomerelor.
Dieta mediteraneana este bogata in fructe, vegetale, nuci,seminte,legume, ulei de masline, peste, consum redus de alcool, lactate, carne.
“Fructele, uleiul de masline, nucile,semintele – componente cheie ale dietei mediteraneene – au un rol antioxidant si antiinflamator binecunoscut care poate contrabalansa efectul nociv al fumatului si obezitatii” a comentat Dr De Vivo.
In timpul studiului s-au facut multiple determinari cu scopul de a investiga relatia dintre lungimea telomerelor leucocitare si cancer, functiile cognitive, afectiunile cardiovasculare. Dieta mediteraneana este principala recomandare de dieta pentru preventia afectiunilor cardiovasculare si este strans legata de intarzierea procesului de imbatranire sustin cercetatorii care au monitorizat peste 120000 de asistente medicale din anul 1974 pana in prezent.

 

Mai puternic, mai sanatos, mai rapid doar cu PLX!

Suplimentul minune pentru sportivi – cu PLX te refaci de doua ori mai repede!

Nimic nu mai pare greu cu PLX!

Stim cu totii ca exercitiile fizice sunt benefice pentru sanatate. Dar ati vazut cum arata un om dupa ce a terminat de exemplu, un maraton? Indiferent cat de antrenat ar fi organismul lui, pentru o perioada de timp –mai scurt sau mai lunga – arata si se simte ca un om batran. Il dor muschii – poate avea chiar crampe musculare puternice­– sta cocosat din cauza durerilor de stomac si, per total, se simte lipsit de putere. Ni se pare normal dupa un astfel de efort intens. Dar, atunci, ne intrebam cat de mult bine i-a facut acest exercitiu?Iar ceea ce inseamna un maraton pentru un om antrenat, pentru un altul se poate masura in cateva sute de metri de alergare, cateva minute de fitness la sala sau intr-o munca fizica in aer liber timp de cateva ore sau chiar intr-o zi extenuanta de mers prin oras.

In urma cu cativa ani, cercetarile au aratat ca, de fapt, pe parcursul unei probe sportive un atlet genereaza radicali liberi care produc distructii semnificative AND-ului. E vorba de fapt de un paradox: de ce o activitate aparent sanatoasa conduce la efecte nedorite prin distructii ale anumitor molecule si leziuni ale tesuturilor?Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca nu exercitiile fizice in sine sunt benefice pentru organism, ci perioada de recuperare de dupa efort este cea care are efecte pozitive asupra sanatatii. Putem rezuma asta in sintagma “ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici”.

 

Ce se intampla de fapt?In timpul exercitiului fizic se realizeaza o crestere a consumului de oxigen care conduce la modificarea raportului intracelular antioxidanti/oxidanti. Acest lucru reprezinta un pericol major pentru celule care sufera alterari morfo-functionale.

(Practic, in timpul acestui efort, fluxul sanguin este deviat de la organele care nu sunt implicate direct, cum ar fi, de exemplu, tubul digestiv si anexele fiind canalizat preferential spre structurile anatomice implicate activ. In zonele in care fluxul sanguin a fost deviat apare o acuta lipsa a oxigenului numita hipoxie. Cand antrenamentul sportivului ia sfarsit, sangele navaleste inapoi in organele pana atunci private de flux sanguin. Acest proces – numit si reperfuzie ischemica – a fost considerat ca avand legatura cu eliberarea unei concentratii ridicate de radicali liberi. Si mai exista o latura a acestui fenomen: muschii implicati in asa- numitele exercitii de epuizare cum sunt de exemplu, sprinturile sau saritul corzii, pot suferi perioade de privare a oxigenului, iar atunci cand exercitiul ia sfarsit sangele navaleste inapoi in muschiul privat de flux sanguin pana atunci, iar concentratia radicalilor liberi explodeaza in acel muschi.)

Dar, asa cum aratam mai sus, cercetarile au demonstrat ca in perioada de recuperare, beneficiile, obtinute prin sinteza de substante cu rol protector, depasesc distructiile si, in acest mod, in final, organismul va fi mai puternic si mai rezistent la actiunea agresiunilor din mediul inconjurator.

Totusi, acest proces este unul de durata. Studii realizate de catre cercetatorii Universitatii de Stat din Oregon SUA au monitorizat nivelul distructiilor ADN-uluila atleti. La sase ziledupa desfasurareaprobelor sportive nivelul ADN alterat nu revenise la valorile dinaintea desfasurarii competitiei insa era semnificativ redus, cel mai probabildatorita activari imecanismelor antioxidante cu rol protectiv. In acest context se poate afirma ca distructiile oxidative induse de exercitiile fizice au efect benefic intr-un mod asemanator cu efectele protectoare exercitate de vaccinare.

Problema se pune insa, cum putem scurta aceasta perioada de recuperare pentru ca sportivii sa se poata antrena mai mult si obtine performante mai bune?

Dintre toate produsele vegetale si suplimentii cu proprietati antiinflamatorii si antioxidative, s-a constatat ca cea mai buna solutie o reprezinta extractul de Lemon Verbena (PLX). (Este vorbadespre un extract obtinutdintr-o specie de flori din vestul Americii de Sud, ce a fost adusa in Europa de spanioli si portughezi.)

Intr-un studiu recent, cercetatorii au aratat ca utilizarea PLX nu numai ca nu afecteaza producerea de enzime cu efect antioxidant indusa de exercitiile fizice ci, din contra, activitatea glutationreductazei (un antioxidantimportantpentrucelule) a fost mai crescuta in grupul care a primit PLX. Administrarea extractului a indus cresterea activitatii antioxidante ale neutrofilelor(cel mai numeros tip de leucocite, ce joaca un rol major in apararea antiinfectioasa primara a organismului) prin stimularea sintezei de enzime cu efect antioxidant.

(Astfel,un primstudiu a fostrealizat pe sportivi de sex masculin cu varste cuprinse intre 19-23 de ani, care au inceput un antrenament aerobic pe durata a 21 de zile. Un grup a primit 1,8 grame/zi extract de plante PLX, iar un altul, placebo. S-au efectuat analize de sange in ziua de dinaintea inceperii antrenamentului si in ziua 21, in urma carora aufost izolate limfocite, eritrocite si plasma. De asemenea, au fost masurati si alti parametri ca enzime antioxidante si markeri de stres oxidativ. S-a observat la grupul care a consumat PLX o crestere a nivelului de colesterol bun (HDL), o scadere modesta a numarului de eritrocite, activarea glutationreductazei a fost observata in eritrocite si limfocite, insotita de niveluri mai scazute de markeri de stresoxidativ.

Un alt studiu s-a axat pe observarea activitatii enzimelor antioxidante si a markerilor de stres oxidativ in neutrofile. In plus au fost analizate procesele inflamatorii si daunele musculare. Pentru grupul de sportivi ce a primit PLX s-a observat o reducere a daunelor oxidative la nivelul neutrofilelor, dar si o scadere a nivelului activitatii transaminazelor serice, care indica o protectie a tesutuluimuscular.)

In concluzie,administrarea PLX a demonstrat ca exercita efectprotectiv asupra neutrofilelor, reduce afectarea musculara si inflamatia acuta la sportivii care fac efort fizic sustinut si, mai multdecat atat, nu blocheaza reactiile celulare adaptative induse de efort.

PLX nu se adreseaza doar sportivilor de performanta ci tuturor persoanelor care desfasoara activitati care presupun efort fizic, solicitarea aparatului locomotor. Prin prezenta acizilor grasi de tip omega 3 produsul exercita efect protectiv si asupra articulatiilor, ferind cartilagiul articular de distructii.
Asa ca nu numai ca nu trebuie sa incetam sa facem sport, dar acum avem si solutia la indemana pentru a ne stimula organismul in perioada de refacere pentru a ne bucura de toate beneficiile miscarii mai mult si mai rapid. Intr-un mod natural, corpul nostru va deveni mai puternic si mai sanatos intr-un timp mult mai scurt!

 

 

Fierul, deficitul de fier si anemia la copil

Anemia este o afectiune caracterizata printr-un deficit de globule rosii al caror rol in organism este acela de a transporta oxigenul la nivelul tesuturilor si organelor.

Exista mai multe tipuri de anemie insa la copil forma cea mai frecvent intalnita este anemia feripriva care este cauzata de deficitul de fier.

Cauze

Anemia prin deficit de fier este cea mai comuna forma de anemie. Sursa de fier o constituie alimentatia si fierul reutilizat de organism provenit de la globulele rosii imbatranite.

Deficitul de fier poate fi determinat de:

  • Dieta saraca in fier (cauza cea mai frecventa)
  • Incapacitatea organismului de a absorbi fierul desi aportul prin dieta este suficient
  • Perioadele de crestere rapida (in primul an de viata si in adolescenta), perioade in care sunt necesare cantitati mai mari de fier

Copiii se nasc cu rezerva de fier. Datorita procesului rapid de crestere copiii trebuie sa absoarba in medie 1 mg de fier pe zi.

Organismul copilului absoarbe aproximativ 10% din cantitatea de fier provenita prin alimentatie ceea ce inseamna ca aportul zilnic de fier ar trebui sa fie de 8-10 mg. Copiii alaptati la san au nevoie de cantitati mai mici intrucat fierul este aborbit in cantitate de 3 ori mai mare atunci cand provine din laptele matern.

Laptele de vaca este o cauza comuna a deficitului de fier intrucat este mai sarac in fier comparativ cu alte alimente si de asemenea reduce absorbtia fierului din alte alimente. Laptele de vaca poate produce si pierderi sanguine la nivel intestinal.

Riscul de a dezvolta anemie feripriva este crescut la:

  • Copii cu varste mai mici de 12 luni care sunt alimentati cu lapte de vaca in detrimentul laptelui matern sau al formulelor de lapte imbogatite cu fier.
  • Copii care consuma cantitati mari de lapte de vaca in detrimentul altor alimente.

Anemia prin deficit de fier afecteaza in mod special copii cu varste intre 9 si 24 de luni. La aceasta varsta tuturor copiilor ar trebui sa li se testeze niveul de fier sanguin. Copiii nascuti prematur trebuie testatti la varste mai mici.

Deficitul de fier la copii se poate datora si intoxicatiei cu plumb.

Simptome

  • Nuanta albastruie a sclerei
  • Unghii fragile
  • Reducerea apetitului
  • Oboseala
  • Dureri de cap
  • Iritabilitate
  • Paloarea tegumentelor
  • Respiratii accelerate
  • Imflamarea limbii
  • Pofta de a consuma lucruri neobisnuite (pica)
  • Senzatie de slabiciune

Nota: Daca anemia este usoara pot sa nu existe simptome.

Examen clinic si teste

Medicul va examina copilul si va va recomanda  examene de laborator care pot fi:

  • Hematocrit
  • Feritina serica
  • Fier seric
  • Capacitatea totala de legare a fierului

Tratament

Tratamentul presupune suplimentarea aportului de fier cu sulfat feros (Irovit de exemplu) care se administreaza pe cale orala. Fiesrul se absoarbe foarte bine atunci cand este administrat pe stomacul gol (inainte de alimentatie). O alta modalitate de a creste absorbtia fierului este administrarea impreuna cu vitamina C.

Laptele si antiacidele pot interfera cu absorbtia fierului si de aceea este recomadat sa nu se administreze concomitant cu produsele de fier.

Alimentele cu continut ridicat de fier sunt: carnea si in special ficatul, pestele, galbenusul de ou, legume (mazarea si fasolea), painea integrala.

Prognostic

Depistata si tratata anemia feripriva are un prognostic bun. In majoritatea cazurilor valorile sanguine revin la normal in 2 luni de zile. Este esential sa se determine cauza deficitului de fier . Suplimentele de fier se administreaza in continuare 6 – 12 luni dupa ce valorile sanguine s-au normalizat scopul acestei suplimentari fiind acela de a reface rezerva de fier a organismului.

Suplimentarea cu fier imbunatateste capacitatea de invatare, memoria, performantele cognitive la adolescentii care au nivele reduse de fier. Aportul de fier imbunatateste performantele sportivilor care au deficit de fier si anemie.

Complicatii

Anemia feripriva poate afecta performantele scolare. Deficitul de fier este o cauza importanta a reducerii capacitatii de concentrare, atentiei, a dificultatilor de invatare atat la copii cat si la adolescenti.

Preventie

Este recomandat ca sugarii sa fie alimentati la san sau, atunci cand acest lucru nu este posibil, sa primeasca formule de lapte imbogatite cu fier. Nu este recomandat sa alimentati copilul sub 1 an cu lapte de vaca.

Dieta este cea mai importanta cale de a preveni deficitul de fier.

Surse de fier:

  • Piersici
  • Varza
  • Ovaz (faina, fulgi)
  • Prune
  • Stafide
  • Spanac
  • Ton
  • Carne de pui
  • Fasole si linte uscata
  • Oua
  • Peste
  • Melasa
  • Unt de arahide
  • Soia
  • Carne de curcan

Cele mai bune surse de fier:

  • Laptele matern (fierul este usor absorbit de catre sugar)
  • Formule de lapte imbogatite cu fier
  • Cereale imbogatite cu fier
  • Ficat
  • Suc de prune

 

Este important sa cereti sfatul medicului si sa investigati in mod activ statusul copilului. Informati-va si nu ezitati sa apelati la consultul specialistilor ori de cate ori suspicionati nereguli in starea generala a copilului.

 

Tratamentul cu statine poate determina cresteri ale aportului caloric si de grasimi

SAN DIEGO, CA

Persoanele carora le-au fost prescrise statine pentru tratamentul hipercolesterolemiei si-au crescut aportul caloric cu 10% si aportul de grasimi cu 14% arata un studiu observational desfasurt pe o perioada de 10 ani, in timp ce persoanele care nu consuma statine nu si-au modificat obiceiurile alimentare arata acelasi studiu.[1].

In plus, cercetatorii raporteaza ca utilizatorii de statine prezinta o crestere semnificativa a indicelui de masa corporala in comparatie cu persoanele care nu au tratament pentru reducerea nivellui lipidelor.

Rezultatele acestui studiu au fost prezentate in data de 24 aprilie la Conferinta Societatii de Medicina, cercetatorii afirmand ca utilizatorii de statine i-au crescut aportul caloric cu 192 kcal pe zi in perioada 2009-2010 comparativ cu perioada 1999-2000 si ca acest lucru a contribuit la cresterea indicelui de masa corporala care a fost echivalent cu o crestere in greutate de 3-5 kg.

“Cat timp ghidurile terapeutice recomanda ca pacientii sa evite sa ia in greutate, cresterea raportata a aportului caloric si cresterea mai rapida a indicelui de masa corporala intre utilizatorii de statine ar trebui sa constituie un motiv de ingrijorare,” a scris Dr Takehiro Sugiyama (Universitatea din Tokyo, Japonia) si colegii in JAMA: Internal Medicine, unde studiul a fost publicat. “In acord cu ghidurile terapeutice, pacientii care primesc statine ar trebui de asemenea sa ia toate masurile pentru a reduce aportul de grasimi, insa nu am observat nici un tipar al utilizarii statinelor cu controlul dietei.”

Dr Rita Redberg (Universitatea din California, San Francisco), editor al JAMA: Internal Medicine, afirma ca a tratat multi pacienti cu statine de-a lungul timpului si ca a observat “o falsa perceptie” a pacientilor care primesc tratament hipolipemiant[2]. Exista perceptia ca statinele pot compensa alegerile dietetice eronate si stilul de viata sedentar. Datele cresc ingrijorarea unui potential pericol in legatura cu utilizarea statinelor unde concentrarea pe reducerea nivelului colesterolului abate atentia de la a promova un stil de viata sanatos pentru a reduce riscul afectiunilor cardio-vasculare.

Utilizand datele furnizate de chestionarul National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), Sugiyama si colegii au examinat tendintele alimentarein timp ale utilizatorilor de statine si ale non-utilizatorilor in intervalul 1999 -2010. In acest interval procentul pacientilor tratati cu statine a crescut de la 7.5% in 1999 la 16.5% in 2010.

In 1999–2000, utilizatorii de statine consumau 2000 kcal/zi si mancau 71.7 g/zi de grasimi ambele valori fiind semnificativ mai mici prin comparatie cu non utilizatorii de statine. La momentu 2009–2010, s-a constatat o crestere semnificativa a numarului de calorii si a aportului de grasimi printre persoanele tratate cu statine in timp ce obiceiurile alimentare ale non utilizatorilor au ramas neschimbate.

Aportul caloric si de grasimi intre1999 si 2010

Caracteristica  Utilizatori statine    Non utilizatori p

Aport caloric (kcal/zi)

1999–2000             2000                           2179 0.007

2009–2010             2192                           2138 0.31

Aport grasimi(g/zi)

1999–2000              71.7                            81.2 0.003

2009–2010              82.0                            79.3 0.32

Referitor la obezitate s-a constatat o crestere de1.3-kg/m2 al indicelui de masa corporala intre 1999–2000 si 2009–2010 la utilizatorii de statine si o crestere de doar 0.4-kg/m2 la non utilizatori.

“O explicatie a acestui fenomen ar putea fi aceea ca utilizarea statinelor a creat perceptia ca nu mai trebuie respectate recomandarile dietetice. Este posibil ca pacienii care au constatat reduceri drastice ale nivelului LDL- colesterol in urma tratamentului cu statine sa nu mai fi respectat dieta” scriu cercetatorii. “Este posibil si ca medicii sa fi contribuit la acest proces schimband focusul consultului de la importanta regimului igieno-dietetic catre aderenta pacientului la tratament odata acesta inceput.

Dr Mahesh Patel (Universitatea de Medicina, Durham, NC), a afirmat ca aceasta analiza este interesanta pentru ca exploreaza un aspect putin studiat in medicina si anume interactiunea dintre medicatie si stilul de viata.

“Este tentant sa concluzionezi ca pacinetii care au primit tratament cu statine au adoptat o dieta mai liberala decat persoanele care nu au primit tratament, dar studiul face referire la o medie populationala si nu a urmarit aceeasi pacienti pe o perioada de 10 ani.”

Specialistii au fost de acord ca, in ciuda limitarilor acestui studiu, medicii trebuie sa nu piarda din vedere importanta respectarii de catre pacienti a regimului dietetic, adoptarea unui stil de viata sanatos.

Sursa : Medscape