Arhiva lunii mai 2014

Anemia la sugar si copilul pana la 2 ani

Anemia la sugar este o tulburare nutritională cu un profund impact asupra stării de sanatate a copilului pe termen scurt, mediu şi lung. În Romania, profilaxia cu fier a sugarilor se realizează în cadrul unui program  naţional de sănătate încă din anul 2001. Prezentul studiu a fost elaborat cu scopul de a evalua eficienţa profilaxiei cu fier în combaterea anemiei sugarului si a copilului până la 2 ani.

Material şi metoda: Studiul s-a efectuat pe un lot de 2.117 copii cu vârste între 0 şi 24 de luni.

Rezultate: Prevalenta anemiei a fost inferioară celei constatate în studiul IOMC din 2004.

Concluzii: O profilaxie adecvată a anemiei la sugar şi copilul mic se realizează prin colaborarea medic-pacient. Se cunoaşte faptul că malnutriţia, între care se înscrie şi deficitul de micronutrienţi şi, implicit, deficitul de fier, este primul determinant al pa- tologiei infantile şi că se asociază cu jumătate dintre decesele anuale ale copiilor sub 5 ani din statele în curs de dezvoltare (1). Anemia are o prevalenţă crescută la sugar, prin prisma condiţiilor particulare de alimentatie la această vârstă, fapt ce recomandă instituirea unei profilaxii cu fier. Pe plan internaţional, literatura de specialitate atenţionează asupra necesităţii elaborării şi implementării unor intervenţii de sănătate publică, având drept scop prevenirea şi/sau co- rectarea deficienţelor nutriţionale (2). În acest fel, pe termen mediu şi lung se ajunge la redu- cerea mortalităţii şi a dizabilităţilor (3,4), în special în populaţia infantilă. Importanţa intervenţiilor de sănătate publică care vizează prevenirea anemiei la copil se reflectă şi printr-un raport cost/beneficiu mult. scăzut în comparaţie cu cel rezultat din tratamentul diferitelor afecţiuni generate de deficienţele nutriţionale (5) şi consecinţele lor pe termen mediu şi lung. Programele naţionale de sănătate derulate în România începând cu anul 2001 au avut multiple intervenţii pentru sănătatea mamei şi a copilului, printre care şi combaterea anemiei la sugar. Reţeaua de medicină primară a avut rolul predominant în implementarea profilaxiei anemiei feriprive la sugar, majoritatea mamelor ob- ţinând preparatul de fier direct de la medicul de familie sau din farmacie, pe baza reţetei eliberate de medicul de familie.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE STUDIULUI

 Prezentul studiu îşi propune evaluarea preva lenţei anemiei la copiii în vârstă de până la 24 de luni, identificarea asocierii anemiei la sugar cu anumite caracteristici de vârstă, gen, status socio-familial, precum şi evaluarea eficienţei profilaxiei cu fier la aceşti copii.

MATERIAL ŞI METODĂ

Pentru îndeplinirea scopului propus a fost realizat un studiu epidemiologic descriptiv reprezentativ pentru România. Populaţia-ţintă a fost reprezentată de 2.117 copii în vârstă de 0-24 de luni din 16 judeţe ale ţării, acoperind toate cele patru macroregiuni. Pentru populaţia de copii în vârstă de până la doi ani s-a utilizat un model de eşantionare pro- babilistică multistadial stratificat. S-au utilizat drept criterii de eşantionare grupa de vârstă, mediul de rezidenţăşi regiunea de dezvoltare. Dintre aceştia, 51% (1.080) au provenit din mediul urban, iar 49% (1.037) din cel rural. În ceea ce priveşte grupa de vârstă, 1.002 copii au fost în vârstă de 0-12 luni (47,3%) şi 1.115 (52,7%) în vârstă de 12-24 de luni. Pentru culegerea datelor referitoare la copil a fost elaborat un chestionar, care a cuprins în- trebări referitoare la: variabile de tip demografic şi profilaxia cu fier. Măsurarea valorii hemoglobinei s-a făcut cu ajutorul hemoglobinometrului standardizat hemoCue şi etalonat înaintea fiecărei serii de mă- surători. Au fost considerate valori normale ale hemoglobinei cele egale sau mai mari de 11g/dl.

CULEGEREA ŞI ANALIZA DATELOR 

Chestionarele au fost administrate prin interviu direct, realizat de operatori. Activitatea de teren a fost desfăşurată în cabinetul medicului de familie. Pentru introducerea şi prelucrarea datelor s-au utilizat programele Excel, Epi info, SPSS.

ETICA STUDIULUI

În studiu au fost respectate cerinţele etice ale cercetărilor pe subiecţi umani; toate mamele au fost informate asupra obiectivelor, scopurilor şi procedurilor cercetării şi înaintea oricărei activitati de culegere a datelor li s-a cerut acordul scris.

REZULTATE

1.Prevalenţa anemiei Analiza prevalenţei anemiei pe grupe de vârstă a relevat următoarele aspecte:

  • la copiii în vârstă de 6-12 luni prevalenţa anemiei este de 48%, mai scăzută faţă de anul de referinţă 1991 (52%); (6)
  • la copiii în vârstă de 12 luni, ponderea anemiei este de 43,6%, situaţie de ase- menea, mai bună faţă de cea din studiile IOMC precedente (48-54% în 1991 şi, respectiv, 59,3% în anul 2004); (6)
  • la copiii în vârstă de 24 de luni s-a constatat aceeaşi evoluţie favorabilă, prevalenţa anemiei fiind 40,5% în 2010, faţă de 56,8% în 2004. (6)

Prevalenţa anemiei a scăzut, odată cu înaintarea în vârstă a copiilor, probabil prin aportul de fier asigurat prin diversificarea alimentaţiei, asociat cu instalarea efectelor profilaxiei cu fier, prin subprogramul naţional. În ceea ce priveşte gravitatea anemiei, în anul 2010 s-a constatat şi o scădere semnificativăa ponderii formei medii (cu Hb între 7-9 g%) la 6,2%, comparativ cu 14,25% în anul 2004.

Genul copilului Prevalenţa anemiei la copiii în vârstă de 12 luni nu variază în funcţie de gen, valorile iden- tificate fiind sensibil egale. Această situaţie este diferită faţă de cea semnalată în studiile anterioare, în care apare o prevalenţă uşor crescută la băieţi. La 24 de luni se constată însă diferenţe în funcţie de genul copilului, în sensul că există o prevalenţă mai mare a anemiei la băieţi, com- parativ cu fete. Această situaţie este posibil aso- ciată cu vulnerabilitatea mai mare a copiilor de sex masculin la boli în general şi la infecţii în mod special.

Mediul de rezidenţă În ceea ce priveşte distribuţia în funcţie de mediul de rezidenţă, prevalenţa anemiei este semnificativ mai mare în mediul rural (54%), comparativ cu situaţia din mediul urban (36,1%), fapt semnalat şi de studiile anterioare. Explicaţia rezidă din diferenţe ale nivelului socio-economic, educaţional şi de utilizare a serviciilor medicale de profilaxie între cele două medii.

Greutatea la naştere Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative în prevalenţa anemiei la sugarul până la 12 luni, în funcţie de greutatea la naştere, dar la 24 de luni anemia a fost mai frecventă în rândul copiilor cu greutate mică la naştere (63,6% la copiii cu greu- tate mică, faţă de 38,5% la cei cu greutate normală). Explicaţia acestei situaţii poate fi asociată cu o mai bună îngrijire a copiilor cu greutate micăla naştere în primul an de viaţă, a iniţierii şi res- pectării protocoalelor de profilaxie (7) într-un număr crescut de cazuri. Susceptibilitatea mai mare la infecţii, eventuale dificultăţi în alimen- taţie, existenţa unor afecţiuni cronice (malfor- maţii) pot explica prevalenţa mai mare a anemiei la copiii în vârsta de 24 luni cu greutate mică la naştere (8).

Rangul copilului Prevalenţa anemiei la vârsta de 12 luni este mai scăzută în cazul copilului de rang 1, faţă de copilul de rang 3. Situaţia este mai evidentă la 24 de luni, când prevalenţa anemiei ajunge de la 37,8% la primul copil chiar şi la 50% la copilul de rang 3. Creşterea prevalenţei anemiei odată cu rangul copilului poate fi legată de epuizarea rezer- velor de fier ale femeii, supusă unor naşteri mul- tiple, uneori la intervale scurte de timp, fapt ce atrage după sine scăderea rezervelor de fier ale nou-născutului şi apariţia anemiei. Un factor favorizant poate fi nivelul socioeconomic scăzut, întâlnit frecvent în familiile cu mai mulţi copii din România. Această ipoteză este susţinutăşi de evoluţia crescută a ponderii anemiei la copilul de 24 de luni, la care alimen- taţia deficitară, prezenţa infecţiilor şi utilizarea neadecvată a serviciilor medicale pot avea un rol important în etiopatogeneza anemiei.

Vârsta mamei În ceea ce priveşte interrelaţia dintre prevalenţa anemiei şi vârsta mamei, se observă douăextreme de prevalenţă peste 50%, şi anume: sugarii a căror mamă este în vârstă de până la 24 de ani şi la cei cu mame de peste 39 de ani. Prevalenţa anemiei la copilul de 12 luni a cărui mamă are peste 39 de ani poate fi asociatăcu epuizarea rezervelor de fier ale mamei, în contextul unor sarcini multiple şi posibil apro- piate sau cu un nivel educaţional şi socio-econo- mic scăzut. Ultima eventualitate este asociatăşi cu menţinerea unei prevalenţe crescute a ane- miei la copilul de 24 de luni, a cărui mamă are peste 39 de ani. În cazul copiilor de 24 de luni apare o pondere crescută a anemiei (55,6%) la copii proveniţi din mame adolescente. Acest fapt atrage atenţia asupra unor factori de risc precum: rezerve de fier scăzute la mama adolescentă (care antre- nează implicit un nivel scăzut al fierului de de- pozit la nou-născut), abilităţi parentale scăzute ale mamei, care antrenează deficienţe în îngri- jirea şi alimentaţia copilului, utilizarea scăzută a serviciilor medicale preventive şi/sau curative. complianţa scăzută la recomandările medicilor.

Nivelul educaţional Analiza prevalenţei anemiei în funcţie de nivelul educaţional al mamei a relevat faptul că la copilul în vârstă de 12 luni prevalenţa anemiei are un nivel maxim (62,9%) dacă mama este ne- şcolarizată. Explicaţia acestei situaţii este com- plexăşi aduce în discuţie interrelaţia dintre factorii etiopatogenici de risc: nivel de informare scăzut, practici deficitare în ceea ce priveşte alimentaţia şi îngrijirea copilului, subutilizarea ser- viciilor medicale, non-complianţa la tratamentul profilactic, îmbolnăviri repetate ale copilului, posibil prematuritate, abilităţi parentale scăzute ale mamei. Pe de altă parte, nivelul educaţional se corelează în general cu nivelul economic, deci este posibil ca mamele cu un nivel educaţional scăzut să aibăşi disponibilităţi financiare mai reduse. Mai dificil de explicat este prevalenţa crescută a anemiei la copiii proveniţi din mame cu studii superioare (50%), cunoscând faptul că mamele cu un nivel de educaţie mai bun acordăo importanţă mai mare atât propriei sănătăţi, cât şi sănătăţii şi dezvoltării copilului. În aceste cazuri se pune întrebarea în ce măsură calitatea informaţiei de profilaxie este corectă, dacă in- tervenţiile profilactice de combatere a deficitului de fier sunt adecvate şi, nu în ultimul rând, dacămama cu studii superioare aderă în totalitate la recomandările cadrelor medicale.

2. Prevalenta administrării preparatelor de fier Analiza asocierii vârstei cu debutul administrării preparatelor de fier aduce în discuţie următoarele aspecte:

  • În total, 62,9% dintre copiii de până la 12 luni au beneficiat de preparate de fier (tratament sau profilaxie).
  • Prevalenţa copiilor care au primit preparate de fier creşte odată cu vârsta, începând din luna a 3-a de viaţă.
  • La 50% dintre copii li s-a administrat fier înainte de vârsta de 5 luni, fără diferenţe urban/rural.
  • În unele cazuri, preparatele de fier au fost administrate precoce, chiar de la naştere, 6,3% dintre copii primind preparate de fier în prima lună de viaţă. Acest fapt este asociat posibil cu nerecunoaşterea de către cadrele medicale a entităţii de ane- mie fiziologică a sugarului şi instituirea unui tratament în aceste cazuri.
  • Se remarcă o întârziere în administrarea de fier la prematuri faţă de recomandările din protocoalele IOMC.
  • Atât în urban, cât şi în rural aproximativ 1/3 din lotul de copii au primit fier în doza terapeutică.
  • Din analiza dozelor administrate reiese că mamele probabil confundă profilaxia ane- miei cu cea a rahitismului (1-3 picături/zi este doza profilactică de vitamina D).
  • Există deficienţe în implementarea protocolului de profilaxie a anemiei la copilul până la 12 luni în ceea ce priveşte iniţierea profilaxiei, durata sa, dozele administrate, continuitatea.

Din analiza asocierii administrării de fier cu nivelul educaţional al mamei reiese o creştere semnificativă a administrării tardive de fier, în luna a zecea de viaţă a copilului, în cazul femeilor fărăşcoală, ceea ce poate însemna fie o profilaxie neadecvată, fie o administrare terapeutică, în cazul apariţiei unor manifestări clinice de anemie. Evaluarea modului de administrare a prepa-ratelor de fier a relevat faptul că la 75,5% dintre copiii până la 12 luni care au primit fier, pre- paratul li s-a administrat în mod continuu, iar la 24,5% intermitent. Această ultimă situaţie aduce în atenţie greşeli în administrarea profilactică de fier, posibil atribuite unor deficienţe de informa- re a mamelor, unei complianţe scăzute la trata- ment sau existenţei unei confuzii între protocolul de administrare profilacticăşi cea terapeutică. La vârsta de 12 luni, prevalenţa anemiei a fost mai mică în rândul copiilor care primeau încă fier.

3. Modul de obţinere a preparatelor de fier Analiza modului de obţinere a preparatelor de fier relevă faptul că 48% dintre respondenţi au obţinut preparatul direct din cabinetul medicului de familie şi 40,2% pe reţetă de la medicul de familie, situaţii ce atestă rolul medicului de familie în profilaxia anemiei feriprive la sugar.

CONCLUZII: Implementarea programului de profilaxie şi-a arătat eficienţa, prin îmbunătăţirea unor in- dicatori de rezultat faţă de studiile anterioare, şi anume scăderea prevalenţei anemiei, creşterea medianei şi a mediei hemoglobinei, creşterea numărului de copii incluşi în programul de profilaxie. Se păstrează diferenţele în ceea ce priveşte prevalenţa anemiei în funcţie de mediul de rezidenţă, nivelul de educaţie al mamei, rangul copilului, constatate în studiile anterioare, cu menţiunea că aceste diferenţe sunt mai reduse faţă de anii anteriori, probabil ca rezultat al im- plementării constante a subprogramului de pro- filaxie a anemiei la sugar, în special în grupurile vulnerabile. Se constată o îmbunătăţire a complianţei la suplimentarea cu fier – peste 62% dintre copiii în vârstă de 0-12 luni primeau sau primiseră preparate cu fier. S-a constatat că sugarii cu greutate mică la naştere beneficiau de o atenţie mai mare în ceea ce priveşte suplimentarea cu fier, ajungându-se, în anumite etape de vârstă la o administrare de 100%. Instrumentele folosite în studiu nu a permis o diferenţiere clară între administrarea profilac- ticăşi cea terapeutică a fierului. Reţeaua de medicină primară are rol primordial în imple- mentarea profilaxiei anemiei feriprive la sugar, majoritatea mamelor obţinând preparatul de fier direct de la medicul de familie sau din farmacie, pe baza reţetei de la medicul de familie. Se constată încă deficienţe în modul de administrare profilactică a preparatelor de fier în ceea ce priveşte: vârsta de debut, doza, modul de administrare şi durata. Concluziile studiului atrag atenţia asupra faptului că o profilaxie adecvată a anemiei la sugar şi copilul mic se realizează prin colaborarea me- dic-pacient. Eficienţa colaborării apare dacă me- dicul are la dispoziţie protocoale de intervenţie, iar pacientul informaţii adecvate nivelului propriu de înţelegere.

RECOMANDĂRI

Pornind de la rezultatele obţinute, măsurile care sunt necesare de întreprins ar trebui să vizeze cel puţin următoarele direcţii:

1) Modificări în profilaxie – prelungirea a timpului de administrare a preparatelor de fier şi după 12 luni, mai ales în condiţiile existenţei unor factori de risc (familii numeroase, statut socio-economic scăzut).

2) Educaţia familiei – trebuie acordată o atenţie specială, în continuare, grupelor de risc pentru anemie: mame fărăşcoală, din mediul rural, adolescente, mame cu copii prematuri. Este utilă iniţierea unor acţiuni educative pentru mamele adolescente având ca tematicăalimentaţia (9), îngrijirea copilului şi utilizarea serviciilor medicale, prevenirea sarcinii şi educaţie contraceptivă.

3) Asistenţa medicală a copilului – este necesară evaluarea şi monitorizarea anemiei pânăla vârsta de 24 de luni, cel puţin la copiii cu greutate mică la naştere şi la anumite grupe de risc.

4) Instruirea personalului medical – Protocolul de profilaxie a anemiei (7) trebuie să fie la îndemâna medicilor de familie, prin asumarea la nivel naţional, diseminarea în formă scrisă/ elec- tronicăşi prin organizarea unor forumuri de discuţie. În ceea ce priveşte specificitatea unor atitudini terapeutice, este necesară organizarea unei întâlniri de consens între specialişti, care să dis- cute în ce măsură la prematuri, în prezenţa şi a altor factori de risc pentru anemie, se poate continua suplimentarea cu fier şi în al doilea an de viaţă. Se impune informarea medicilor cu sublinierea diferenţelor între administrarea profilacticăşi cea curativă. Este necesară sublinierea specifi- cităţii administrării fierului la prematuri (cu în- ceperea administrării de la vârsta 6-8 săptămâni), comparativ cu sugarii normoponderali.

5) Mobilizarea instuţiilor – Practica medicală privind îngrijirea sugarului trebuie să rede- vină proactivă, prin încurajarea deplasării la domiciliu a medicilor, pentru îngrijirea copiilor provenind din familii la risc. Pentru eficientizarea îngrijirii copiilor din familii cu mame fărăşcoală se impune întărirea reţelei de asistenţă comunitară, care să infor- meze, să consilieze mamele şi să monitorizeze îngrijirea copilului. BIBLIOGRAFIE

1. IOMC, Stativa C. (coord.) Cauzele medico-sociale ale mortalităţii copiilor sub 5 ani, la domiciliu şi în primele 24 de ore de la internare, editura MarLink, Bucureşti, 2005

2. Pasricha S.R., Drakesmith H., Black J.,Hipgrave D., Biggs B.A. Control of iron deficiency anaemia in low- and middle-income countries Blood. 2013 Apr 4; 121(14): 2607-17. doi: 10.1182/blood-2012-09-453522. Epub 2013 Jan 25.

3. Algarín C., Nelson C.A., Peirano P.,Westerlund A., Reyes S., Lozoff B. Iron-deficiency anemia in infancy and poorer cognitive inhibitory control at age 10 years. Dev Med Child Neurol. 2013 May; 55(5):453-8. doi: 10.1111/dmcn.12118. Epub 2013 Mar 7.

4. Beard I.P.. Iron deficiency alters brain development and functionary Journal of Nutrition, 2003 (131)

5. WHO/(NNH)/(SDE). Nutrition for Health and Development – A global agenda for combating malnutrition, 2000

6. CSSDM. Anuar de statistică sanitară 2003-2010

7. IOMC, Ministerul Sănătăţii. Protocoale pentru Profilaxia Anemiei şi Rahitismului la Copil, editura Oscar Print 2011

8. IOMC, Ministerul Sănătăţii, UNICEF. Statusul Nutriţional al copiilor în vârsta de până la 5 ani, editura MarLink, România 2005

9. IOMC, Ministerul Sănătăţii.„Alimentaţia Sugarului – Îndrumar pentru medicii de familie”, editura Oscar

Colesterol, hipercolesterolemie si riscul de afectiuni cardiace

Doua dintre directiile stabilite de ghidurile referitoare la dislipidemie subliniaza importanta determinarii nivelului colesterolului si cunoasterea riscului de a dezvolta afectiuni cardiovasculare . Mentinerea sub control a nivelului lipidelor in sange scade riscul de a va imbolnavi . Este recomandat ca toate persoanele adulte incluzand si adultii tineri sanatosi sa isi determine periodic nivelul lipidelor serice.

Cercetarile arata ca scaderea nivelului colesterolului poate reduce riscul de a dezvolta afectiuni cardiovasculare severe. Conform statisticilor 1 din 2 barbati si 1 din 3 femei vor suferi de o afectiune cardiaca  in decursul vietii. Afectiunile cardiace detin nefericitul loc 1 ca si cauza a mortalitatii prin imbolnavire atat la barbati cat si la femei.

Indiferent daca suferiti de o afectiune cardiaca sau doar doriti sa preveniti un atac de cord puteti reduce riscul coborand nivelul colesterolului in sange.

De ce atata ingrijorare cand este vorba despre colesterol?

Nivelul colesterolului sanguin este unul dintre indicatorii in baza caruia se calculeaza riscul unei persoane de a suferi de o afectiune coronariana. Cu cat mai mare este nivelul colesterolului sanguin cu atat este mai mare riscul de a suferi un atac de cord. Nivelul ridicat de colesterol este un factor de risc inalt pentru boala coronariana.

Excesul de cholesterol este unul dintre factorii implicati in aparitia placilor de aterom la nivelul arterelor. Acest fenomen are drept consecinta reducerea diametrului vaselor de sange, incetinirea si reducerea aportului de sange la nivelul inimii. Stoparea aportului sanguin catre o anume regiune a inimei este urmata de infarctizarea (necrozarea) regiunii respective care clinic se traduce prin ceea ce numim atac de cord.

Depunerile de colesterol la nivelul peretilor arteriali este cauza cea mai comuna a atacului de cord iar fenomenul este lent si nu se insoteste de simptome care sa trezeasca ingrijorare.

Masurarea nivelului colesterolului

Toti adultii cu varste peste 20 ani ar trebui sa isi determine colesterolemia cel putin o data la 5 ani. Niveluri ale colesterolului sub 200 mg/dl sunt de dorit fiind asociate cu un risc redus de a dezvolta boala coronariana. Spre deosebire de colesterolul total niveluri reduse ale HDL colesterol (sub 35mg/dl) sunt asociate cu risc inalt de a suferi de afectiuni cardiace. Cu cat nivelul HDL este mai ridicat cu atat riscul de a suferi un infarct miocardic este mai mic.

Niveluri de dorit ale colesterolului:
Colesterol total: sub  200 mg/dL
LDL colesterol (colesterol “rau”): sub 100 mg/dL
HDL colesterol (colesterol “bun”): 40 mg/dL sau peste
Trigliceride: sub 150 mg/dL

De ce este important sa reducem nivelul colesterolului?

  • Studiile efectuate  in randul persoanelor care sufera de afectiuni cardiace arata ca reducerea nivelului colesterolului seric reduce riscul de a muri ca urmare a unui atac de cord .
  •  Studiile efectuate in randul persoanelor sanatoase, cu nivel ridicat al colesterolului au aratat ca reducerea colesterolemiei reduce riscul de a dezvolta afectiuni cardiace incluzand atac de cord sau deces de cauza cardiaca.

Chiar daca colesterolemia ta este in vecinatatea nivelelor dorite sau chiar la nivelele dorite poti sa reduci aceste valori si in acest mod sa reduce substantial riscul, ca in decursul vietii sa suferi de afectiuni cardiace. Mancand sanatos, fiind fizic activ, reducand greutatea corporala – sunt doar cateva lucruri pe care oricine le poate face pentru a-si proteja sanatatea. Partea buna a lucrurilor este ca exista un numar de factori de risc pe care ii poti controla prin sport, reducerea consumului de grasimi saturate si a alimentelor cu continut ridicat de colesterol, renuntarea la fumat, reducerea greutatii corporale.

Ce factori influenteaza nivelul colesterolului ?

Nivelul colesterolului sanguin este influentat de mai multi factori. Acestia sunt reprezentati de alimentatie, sedentarism, ereditate, varsta si sex. Sa aruncam o privire asupra acestor factori pentru a vedea ce influenta au.

  • Ereditatea – genele influenteaza nivelul LDL cholesterol (cholesterol “rau”) dictand viteza cu care se produce si selimina din sange LDL. O forma specifica de hipercolesterolemie care afecteaza 1 din 500 de oameni este hipercolesterolemia familiala, care adesea duce la afectare cardiaca la varste tinere. Si chiar daca nu suferi de aceasta forma de hipercolesterolemie genele joaca un rol important in reglarea nivelului LDL.
  • Dieta – 2 compusi care se gasesc in alimentele pe care le consumati determina cresterea LDL : grasimile saturate, un tip de grasimi care se regasesc in special in alimente de origine animala; cholesterol care se gaseste exclusive in alimente de origine animala. Grasimile saturate cresc nivelul LDL mai mult decat orice alt compus din dieta. Consumul ridicat de grasimi saturate si cholesterol este principala cauza a hipercolesterolemiei si a atacurilor de cord. Reducerea cantitatii de cholesterol si grasimi saturate din dieta este principala metoda de a reduce nivelul colesterolului seric.
  • Greutatea corporala – Excesul ponderal contribuie la cresterea nivelului LDL. Daca esti supraponderal si ai nivele inalte de LDL, reducerea greutatii corporale poate contribui la normalizarea nivelului colesterolului total prin scaderea nivelului LDL, cresterea nivelului HDL si reducerea nivelului trigliceridelor.
  • Miscare – Activitatea fizica desfasurata minim 30 min/zit imp de 5 zile pe saptamana poate reduce LDL si contribuie la cresterea HDL.
  • Varsta si sexul – Inainte de instalarea menopauzei femeile au niveluri ale colesterolului mai mici comparative cu barbatii de aceeasi varsta. Pe masura inaintarii in varsta nivelul colesterolului creste asa incat la 50 de ani femeile au adesea valori ale colesterolului mai mari decat barbatii de aceeasi varsta.
  • Consumul de alcool – consumul de alcool creste HDL insa nu produce scaderi ale LDL. Nu se stie in acest moment cu certitudine daca consumul de alcool reduce riscul de infarct. Consumul excesiv de alcool afecteaza functia ficatului si muschii conducand la cresterea tensiunii arteriale si la cresterea valorilor trigliceridelor. Datorita riscurilor bauturile alcoolice nu trebuie folosite ca o modalitate de a preveni afectiunile cardiace.
  • Stress-ul  - Unele studii arata ca expunerea la stress pe perioade indelungate poate determina cresterea valorilor colesterolului. Nu se cunoaste exact mecanismul prin care actioneaza stress-ul insa se presupune ca ar determina modificari ale stilului de viata.

Ce trebuie sa faci pentru a normaliza nivelul colesterolului 

Principalul obiectiv al tratamentului pentru reducerea valorilor colesterolului este acela de a reduce fractia LDL la niveluri suficient de mici care sa minimalizeze riscul de imbolnavire.  Exista 2 modalitati prin care colesterolul poate fi redus:

  • Schimbarea stilului de viata – consumul de alimente cuu continut redus de cholesterol, activitate fizica si managementul greutatii. Acest lucru presupune o dieta cu continut redus de grasimi saturate, cholesterol, stabilirea unui regim dietetic care sa permita reducerea greutatii corporale (atunci cand acest lucru se impune), adoptarea unui stil de viata active, renuntarea la fumat.
  • Tratament medicamentos – tratamentul cu medicamente hipocolesterolemiante trebuie in mod obligatoriu asociat cu schimbarea stilului de viata si reducerea factorilor de risc. Tratamentul trebuie instituit de medicul specialist care va monitoriza evolutia pacientului si va face ajustarile necesare pentru a obtine cele mai bune rezultate.

Remedii naturale

Plantele medicinale si alte produse naturale au fost si sunt folosite pentru a controla nivelul colesterolului. Este bines a folositi aceste produse ca metoda de profilaxie/prevenire a hipercolesterolemiei si adoptand un stil de viata sanatos.

Acest tip de produse sunt indicate in special acelor pacienti care isi controleaza nivelul colesterolului prin dieta si exercitii fizice  precum si tuturor celor care doresc sa evite imbolnavirea. Produsele naturale actioneaza prin dizolvarea grasimilor in sange.

Gasiti mai jos o lista de produse pentru care exista dovezi ca reduce nivelul colesterolului.

  • Vitamina B, reduce rata de oxidare a LDL
  • Carnitina : s-a observat ca reduce nivelul colesterolului total in timp ce creste fractia HDL
  • Crom :  reduce nivelul LDL si creste nivelul HDL
  • Coenzima Q10 : reduce valorile colesterolului total
  • Fibrele : se crede ca fibrele se leaga de cholesterol la nivelul intestinului subtire prevenind absorbtia acestuia in sange.
  • Usturoi:  reduce nivelul colesterolului total.
  • Extractul integral de struguri : reduce nivelul LDL, creste nivelul HDL si scade rata de oxidare a LDL
  • Pantotne cresc nivelul HDL si scad valorile colesterolului total.
  • Orez rosu contine o forma naturala de lovastatina utila pentru reducerea valorilor colesterolului.
  • Soia reduce nivelul colesterolului total
  • Vitamina C reduce nivelul colesterolului total.

Fierul, deficitul de fier si anemia la copil

Anemia este o afectiune caracterizata printr-un deficit de globule rosii al caror rol in organism este acela de a transporta oxigenul la nivelul tesuturilor si organelor.

Exista mai multe tipuri de anemie insa la copil forma cea mai frecvent intalnita este anemia feripriva care este cauzata de deficitul de fier.

Cauze

Anemia prin deficit de fier este cea mai comuna forma de anemie. Sursa de fier o constituie alimentatia si fierul reutilizat de organism provenit de la globulele rosii imbatranite.

Deficitul de fier poate fi determinat de:

  • Dieta saraca in fier (cauza cea mai frecventa)
  • Incapacitatea organismului de a absorbi fierul desi aportul prin dieta este suficient
  • Perioadele de crestere rapida (in primul an de viata si in adolescenta), perioade in care sunt necesare cantitati mai mari de fier

Copiii se nasc cu rezerva de fier. Datorita procesului rapid de crestere copiii trebuie sa absoarba in medie 1 mg de fier pe zi.

Organismul copilului absoarbe aproximativ 10% din cantitatea de fier provenita prin alimentatie ceea ce inseamna ca aportul zilnic de fier ar trebui sa fie de 8-10 mg. Copiii alaptati la san au nevoie de cantitati mai mici intrucat fierul este aborbit in cantitate de 3 ori mai mare atunci cand provine din laptele matern.

Laptele de vaca este o cauza comuna a deficitului de fier intrucat este mai sarac in fier comparativ cu alte alimente si de asemenea reduce absorbtia fierului din alte alimente. Laptele de vaca poate produce si pierderi sanguine la nivel intestinal.

Riscul de a dezvolta anemie feripriva este crescut la:

  • Copii cu varste mai mici de 12 luni care sunt alimentati cu lapte de vaca in detrimentul laptelui matern sau al formulelor de lapte imbogatite cu fier.
  • Copii care consuma cantitati mari de lapte de vaca in detrimentul altor alimente.

Anemia prin deficit de fier afecteaza in mod special copii cu varste intre 9 si 24 de luni. La aceasta varsta tuturor copiilor ar trebui sa li se testeze niveul de fier sanguin. Copiii nascuti prematur trebuie testatti la varste mai mici.

Deficitul de fier la copii se poate datora si intoxicatiei cu plumb.

Simptome

  • Nuanta albastruie a sclerei
  • Unghii fragile
  • Reducerea apetitului
  • Oboseala
  • Dureri de cap
  • Iritabilitate
  • Paloarea tegumentelor
  • Respiratii accelerate
  • Imflamarea limbii
  • Pofta de a consuma lucruri neobisnuite (pica)
  • Senzatie de slabiciune

Nota: Daca anemia este usoara pot sa nu existe simptome.

Examen clinic si teste

Medicul va examina copilul si va va recomanda  examene de laborator care pot fi:

  • Hematocrit
  • Feritina serica
  • Fier seric
  • Capacitatea totala de legare a fierului

Tratament

Tratamentul presupune suplimentarea aportului de fier cu sulfat feros (Irovit de exemplu) care se administreaza pe cale orala. Fiesrul se absoarbe foarte bine atunci cand este administrat pe stomacul gol (inainte de alimentatie). O alta modalitate de a creste absorbtia fierului este administrarea impreuna cu vitamina C.

Laptele si antiacidele pot interfera cu absorbtia fierului si de aceea este recomadat sa nu se administreze concomitant cu produsele de fier.

Alimentele cu continut ridicat de fier sunt: carnea si in special ficatul, pestele, galbenusul de ou, legume (mazarea si fasolea), painea integrala.

Prognostic

Depistata si tratata anemia feripriva are un prognostic bun. In majoritatea cazurilor valorile sanguine revin la normal in 2 luni de zile. Este esential sa se determine cauza deficitului de fier . Suplimentele de fier se administreaza in continuare 6 – 12 luni dupa ce valorile sanguine s-au normalizat scopul acestei suplimentari fiind acela de a reface rezerva de fier a organismului.

Suplimentarea cu fier imbunatateste capacitatea de invatare, memoria, performantele cognitive la adolescentii care au nivele reduse de fier. Aportul de fier imbunatateste performantele sportivilor care au deficit de fier si anemie.

Complicatii

Anemia feripriva poate afecta performantele scolare. Deficitul de fier este o cauza importanta a reducerii capacitatii de concentrare, atentiei, a dificultatilor de invatare atat la copii cat si la adolescenti.

Preventie

Este recomandat ca sugarii sa fie alimentati la san sau, atunci cand acest lucru nu este posibil, sa primeasca formule de lapte imbogatite cu fier. Nu este recomandat sa alimentati copilul sub 1 an cu lapte de vaca.

Dieta este cea mai importanta cale de a preveni deficitul de fier.

Surse de fier:

  • Piersici
  • Varza
  • Ovaz (faina, fulgi)
  • Prune
  • Stafide
  • Spanac
  • Ton
  • Carne de pui
  • Fasole si linte uscata
  • Oua
  • Peste
  • Melasa
  • Unt de arahide
  • Soia
  • Carne de curcan

Cele mai bune surse de fier:

  • Laptele matern (fierul este usor absorbit de catre sugar)
  • Formule de lapte imbogatite cu fier
  • Cereale imbogatite cu fier
  • Ficat
  • Suc de prune

 

Este important sa cereti sfatul medicului si sa investigati in mod activ statusul copilului. Informati-va si nu ezitati sa apelati la consultul specialistilor ori de cate ori suspicionati nereguli in starea generala a copilului.

 

Flavonoizii si antocianinele pot reduce riscul de diabet zaharat tip 2

Studii recente efectuate pe femei sanatoase sugereaza ca aportul ridicat de flavonoide, compusi naturali care se regasesc in ceai, struguri,vinul rosu, ar putea reduce riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2.

Studiul, publicat in februarie in Journal of Nutrition, arata ca aportul ridicat al acestor compusi este asociat cu un nivel redus al rezistentei la insulina si o mai buna reglare a nivelului glicemiei. Cercetatorii de la departamentul de nutritie al Universitatii Norwich, Anglia afirma ca acest studiul este unul dintre primele studii care examineaza relatia dintre consumul diferitelor subclase de flavonoizi si rezistenta la insulina. Cercetatorii afirma ca persoanele care au consumat cantitati mari de antocianine si flavone au o rezistenta la insulina redusa avand un risc redus de a dezvolta diabet.

Cercetatorii au observat de asemenea, ca persoanele care au consumat antocianine nu au prezentat procese inflamatorii cronice care sunt asociate cu diabetul, obezitatea, afectiunile cardiovasculare si cancerul.Persoanele care au consumat flavone au prezentat o imbunatatire a nivelului adiponectinei implicata in reglarea unor procese metabolice incluzand nivelul glicemiei.  Cercetatorii afirma ca nu se cunosc  inca dozele necesare din acesti compusi pentru a reduce efectiv riscul de diabet tip 2 fiind necesare in acest sens studii de tip doza-raspuns

Un studiu publicat anul trecut in American Journal of Clinical Nutrition sugereaza o reducere cu 15% a riscului de diabet tip 2 asociat cu consum ridicat de antocianine. Cercetatorii afirma ca prezentul studiu este unul dintre cele mai mari studii care au avut ca obiectiv examinarea tuturor subclaselor acestor puternici compusi bioactivi si modul in care acestia influenteaza rezistenta la insulina, reglarea nivelului glicemiei si procesle inflamatorii.

Studiul a inclus examinarea a 2000 femei cu varste cuprinse intre 18 si 76 ani. Persoanele care au prezentat nivele crescute ale glicemiei au fost excluse din studiu. Persoanelor incluse in studio li s-a cerut sa completeze un chestionar din care sa reiasa cat de frecvent si ce cantitati dintr-o lista de 131 alimente consuma estimandu-se astfel consumul de flavonoizi. Cerectatorii au urmarit sa determine consumul a 6 subclase de flavonoizi : flavanone, antocianine, flavanoli, flavone, flavonoide polimerice si flavan 3 ol. S-a constatat ca aportul ridicat de antocianine si flavone este asociat cu un nivel redus al rezistentei la insulina. Sursele de flavonoide au fost ceaiul iar cele de antocianina au fost strugurii, perele, vinul rosu. Sursele de flavone au fost reprezentate, in principal, de consumul de portocale,vin si ardei.

Aportul crescut de antocianine a fost asociat cu nivele reduse ale proteinei C reactive (cresterea nivelului proteinei C reactive indica existenta unui process inflamator). De asemenea aportul de antocianine a imbunatatit rezistenta la insulina.

Cercetatorii considera ca rezultatele obtinute sunt semnificative si ca o dieta bogata in astfel de compusi poate reduce riscul de a dezvolta afectiuni severe cum ar fi diabet zaharat, afectiuni cardiovasculare. Alimente bogate in flavonoizi si antocianine sunt ceaiul,capsunele, murele, zmeura, strugurii, portocalele.

Extractele naturale cum ar fi extractul de struguri rosii, extractele de ceai, sunt surse de a creste aportul acestor compusi venind sa completeze o dieta echilibrata si un stil de viata sanatos.